Premierea celui mai bun rugbyst din anul 2014

Așa cum se cunoaște, miercuri 14 ianuarie 2015, în adunarea comună a membrilor Asociației Internaționalilor de Rugby și ai Clubului Seniorilor, președintele A.I.R. Marin Ionescu, în numele Consiliului Director al Asociației, a anunțat desemnarea jucătorului Otar Turashvili drept cel mai bun rugbyst din România în anul 2014. În cadrul aceleași adunări, s-a stabilit ca domnul Marin Ionescu să înmâneze distincția celui premiat, cu ocazia deplasării la Cluj-Napoca pentru participarea la Ședința Biroului Federal. Ca urmare, în ziua de 24 ianuarie 2015, pe stadionul Cluj Arena, la finalul partidei internaționale dintre Lupii București și Newcastle Falcons, a avut loc momentul festiv al decernării plachetei ce consfințește onoare acordată jucătorului georgian naturalizat român cu drept de joc în echipa națională a României. Alături de placheta ce imortalizează distincția acordată, domnul președinte Marin Ionescu a mai oferit sărbătoritului o cravată și o șapcă cu însemnele Asociației Internaționalilor de Rugby și i-a oferit șansa de a deveni membru al Asociației. Otar Turashvili, vădit emoționat, a mulțumit pentru onoarea acordată și a promis că se va pregăti cât mai bine pentru a-și aduce contribuția la noi victorii ale echipei României. Momentul a fost imortalizat pe film și în 18 fotografii. Redăm, mai jos două dintre acestea, respectiv pe cele pe care le considerăm cele mai expresive în marcarea momentului festiv.   Col. (r) Alexandru Valentin Popescu Secretar General al...

Repunerea în joc de la margine

În rugbyul modern, de mult timp, jucătorul aripă de trei-sferturi i-a lăsat locul talonerului în a repune balonul în joc de la margine. Altfel spus „tușa” a devenit proprietatea numărului 2 al echipei, lăsându-le culoarul liber numerelor 11 și 14 (aripilor) pentru eventualitatea unei tentative de atac, după introducerea în joc a balonului. Această posibilitate de joc este destul de rară, dar posibilă și nu este exclus ca jucătorul care a prins balonul (cu precădere cel poziționat în fața marginii) să transmită direct jucătorului care l-a repus și nu mijlocașului la grămadă (formula clasică), pentru a deruta adversarul. Dar aceasta este o altă stratagemă. Ceea ce își propune acest succint studiu este o trecere în revistă a tehnicilor de repunere în joc a balonului de la margine, demistificând, pe cât cu putință, plaja modalităților de comunicare dintre repunătorul de la tușă și jucătorul căruia (într-un limbaj codificat) îi este adresat balonul. De fapt, în acest moment, în afara celor doi actori principali (repunătorul și prinzătorul), sunt angrenați mai mulți jucători, dacă nu chiar toți, dintre cei ce formează aliniamentul. Tehnica și tactica momentului fix MARGINE se distinge prin specificitate și structuri tehnico-tactice cu totul deosebite. Acest moment al jocului, unde în prezent se permite „liftul” la prinzător, simplifică mult posesia balonului, favorizând echipa care îl repune, prinderea devenind în proporție de 90 – 95% o certitudine. Preocupările pentru momentul atacului au dat naștere unor tehnici și strategii destul de sofisticate pentru continuitatea cu eficacitate a marginii și, nu de puține ori, acestea au produc confuzii în rândul jucătorilor. Ca răspuns apărarea a luat contramăsuri, chiar pentru a recâștiga repunerea...

Vasile Soporan – Descoperitorul si slefuitorul de talente

Nu cred că există în lumea rugbyului românesc cineva, care să nu fi auzit de Vasile Soporan și, tocmai de aceea, am dorit să-i dedicăm acest articol cu ocazia împlinirii frumoasei vârste de 72 ani. Vasile Soporan s-a născut la 20 februarie 1943 la Cluj, dar a devenit cunoscut la Brașov, oraș în care, se poate spune, a pus bazele jocului cu balonul oval.  A venit aici cu familia, la o vârstă fragedă, iar primul contact cu rugby-ul l-a avut prin clasa a 3-a, atunci când a primit cadou un balon țuguiat, obiect ciudat, ce a trezit imediat interes în rândul celorlalți copii. Ca să nu mai disturbe liniștea școlii, copiii au fost duși de un binevoitor pe un fost aeroport, unde tânărul Soporan a putut să ia primele lecții de rugby, la doar 10 ani. Ca senior a evoluat la cluburile Olimpia Orașul Stalin, Precizia Săcele, UMT Timișoara, CSM Reșița și Precizia Săcele, formație cu care a promovat în prima divizie. Gândul îi rămăsese însă la Brașov, orașul care îl adoptase fără rezerve, astfel că, în 1969, Vasile Soporan, împreună cu alți entuziaști (și cu sprijinul secretarului UTC Bebe Scurtu), pune bazele formației CFR Brașov, echipă pe care o va antrena vreme de 10 ani. Nu i-a fost deloc ușor, întrucât, ani de zile, nu a primit nici un ajutor, nici măcar de la CFR, deși majoritatea jucătorilor era constituită din salariați ai Căilor Ferate Române. În plus, într-o primă fază, a fost și jucător, și antrenor. Cu excepția unei perioade de doi ani, în care a activat ca arbitru, Vasile Soporan a rămas legat de echipa ceferiștilor,...