De ce vorbim despre Cupa William Webb Ellis?

Dogma Creștină, care spune că: „Necunoscute și nebănuite sunt Căile Domnului!”, este perfect valabilă în cazul reverendului William Webb Ellis, cel care ne-a dat, poate, cel mai frumos sport din istoria omenirii. Cine ar fi putut să prevadă ce va urma, după ce, în anul 1804, tânărul ofițer James Ellis din Queen’s Own Royal Regiment of Horse (redenumit ulterior Dragoon Guards) se căsătorea cu domnișoara Ann Webb. Erau doar doi tineri ce puneau bazele unei familii, ce sperau să dureze mulți ani. La 24 noiembrie 1806, celor doi li se naște al doilea fiu, care primește numele de William Webb Ellis (primul născut se numea Thomas). Dar, la 16 mai 1811, destinul a decis ca ofițerul James Ellis să cadă în bătălia de la Albuera, chiar dacă trupele anglo-portughezo-spaniole, conduse de lordul William Carr Baresford, au învins pe cele franceze, conduse de mareșalul Soult. Și din nou destinul acționează. Rămasă văduvă și cu resurse materiale limitate, Ann Webb se mută, împreună cu cei doi copii, în localitatea Rugby, din comitatul Warwickshire. Alegerea a fost determinată de faptul că în această localitate funcționa una dintre cele mai bune școli din Regatul Unit, iar legea locală prevedea învățământ gratuit pentru oricine locuia într-o rază de 10 mile (15km) față de școală. Din evidențele școlii din Rugby, pe perioada 1816 – 1825, rezultă că elevul William Webb Ellis s-a remarcat atât la învățătură, cât și la jocul de crichet, cu mențiunea că la crichet „este înclinat să obțină avantaje prin joc incorect” (o apreciere nu tocmai favorabilă pentru un viitor om al Bisericii). Interesant este că nu există nici o mențiune despre...

HAI ROMÂNIA

A opta ediție a Cupei Webb Ellis bate la ușă. Data de 18 septembrie se apropie vertiginos. Se cunoaște faptul că România a participat la toate cele șapte ediții anterioare și, de asemenea, se știe că echipa noastră nu a trecut de faza grupelor preliminare în nici una dintre aceste ediții. Se mai cunosc: locul de desfășurare al actualei ediții (Anglia), adversarii din grupa noastră (Franța, Irlanda, Canada și Italia), precum și datele de desfășurare și succesiunea jocurilor (23 septembrie România – Franța, 27 septembrie România – Irlanda, 6 octombrie România – Canada, 11 octombrie România – Italia). Mai știm, atât cât ne permit presa scrisă (cvasi-inexistentă în domeniul rugbyului), emisiunile TV sau radio, ori diversele comentarii etc., că echipa are o mare doză de încredere (bravo ei!) privind participarea la această competiție, că s-a pregătit cât mai bine posibil în cele mai bune condiții și că întreaga formație este hotărâtă să se comporte pe măsura acestor condiții. Pe deasupra, mai știm că jucătorii și-au stabilit și niște obiective privind vreo două jocuri din grupă. Toți iubitorii de rugby din România sunt alături de acest deosebit grup de bărbați adevărați și îi felicită pentru eforturile depuse și gândurile lor frumoase. Aceleași aprecieri deosebite și pentru formația de tehnicieni, care îi supraveghează. Reamintim rezultatele obținute de noi în jocurile edițiilor anterioare: – 1987 în Noua Zeelandă și Australia: 21 – 20 cu Zimbabwe; 12 – 55 cu Franța; 28 – 55 cu Scoția. Cupa a fost cucerită de Noua Zeelandă. – 1991 în Franța: 3 – 30 cu Franța; 11 – 19 cu Canada; 19 – 11 cu Fiji. Cupa...