Halterofilă antrenată de atletul rugbyst – doi români în Suedia

de: Chris THAU

Daniela Gherman și Constantin Drăgulescu – doi români polisportivi
(foto: Chris Thau)

Într-o epocă în care specializarea în sport este tot mai accentuată, doi români din Suedia, o sportivă și antrenorul ei, constituie o excepție. Jurnalistul Christian THAU povestește istoria fascinantă a acestui tandem.

În mai puțin de un an, Daniela Gherman, născută în 1997 în Satul Negrești din Țara Oașului, a evoluat de la o poziție de anonimat în sportul suedez, la cea de stea al halterofiliei scandinave.

În septembrie anul trecut, după câteva luni de antrenamente de haltere, Daniela câștiga titlul de campioană de juniori a Suediei la categoria 63 de kilograme cu un total de 163 de kilograme la concursul de la Bregsjo, după care, două luni mai târziu, lua medalia de aur la Campionatele Scandinaviei de Juniori de la Helsinki.

Anul acesta, în martie, încununând o perioada de evoluție continuă, ea devenea campioana de senioare a Suediei cu un total de 191 de kilograme, un progres uluitor de 29 de kilograme în mai puțin de un an.

Un an productiv care i-a asigurat tinerei halterofile accesul la scena internațională cu circa doi ani înainte de Jocurile Olimpice de la Tokyo, la care speră să participe.

Totul a început în anul 2005 când Daniela, pe atunci în vârstă de opt ani, și familia ei (tatăl Ioan, mama Maria și cei doi frați Alexandru și Niculae) emigrau din România, stabilindu-se în orașul Kristianstadt, din sudul Suediei.

Pasionată de sport de la o vârstă fragedă, ea a început prin a juca fotbal, handbal, baschet și fotbal american.

Apoi a fost atrasă de atletism și a început să se antreneze pentru alergări, cu cursa de garduri, una din probele ei favorite.

 

Daniela a practicat atletismul înainte de a se dedica halterelor (foto: Chris THAU)

Daniela a practicat atletismul înainte de a se dedica halterelor (foto: Chris THAU)

De la atletism la haltere

Într-una din zile, o colegă de clasă, și ea o imigrantă originară din Eritreea, i-a menționat numele antrenorului său de la clubul local de atletism, un anume Constantin Drăgulescu și a invitat-o să vină la antrenament.

Acesta a fost începutul unei relații tot mai strânse între fostul campion al României la aruncarea ciocanului, un antrenor competent și pasionat, și adolescenta de 15 ani, pe care a ajutat-o să descopere farmecul și complexitatea probele de aruncări din atletism, unde halterele operează ca sport complementar.

La început, Daniela s-a concentrat asupra probelor de disc și ciocan și, după ce a devenit campioana districtului la ciocan la grupa de vârstă de sub16 ani, ea a reușit un record personal de 52,84 metri (cu ciocanul de 4 kilograme), rezultat care o clasa printre primele 10 junioare din Suedia.

Cu toate acestea, nemulțumită de progresul lent, Daniela a renunțat la ciocan, făcând din suliță proba ei favorită.

Aruncarea suliței este o probă foarte complexă, unde graba și greșelile de tehnică pot avea rezultate dezastruoase.

Asta s-a și întâmplat, astfel că impetuoasa Daniela, refuzând să urmeze sfaturile lui Drăgulescu, s-a accidentat serios la spate, după care a decis să renunțe la suliță și să se concentreze asupra halterelor, sport pe care l-a îndrăgit imediat.

În acest context, rolul jucat de Drăgulescu, un personaj legendar în peisajul bogat al sportului românesc, nu poate fi ignorat.

Relația dintre el și Daniela a devenit tot mai puternica, astfel că tânăra sportivă îl consideră acum pe fostul campion ca pe o figură părintească, pe care o ajută cu sfatul nu numai în sala de sport, ci și în problemele ei de viață.

 

Constantin Drăgulescu (în prim plan) este fost campion al României la aruncarea ciocanului, dar și jucător (pilier) în echipa națională de rugby a României
Imagine de la Adunarea Generală a Asociației Internaționalilor de Rugby 27.06.2008.
În plan secund Coco Zamfir (foto: http://airugby.ro/)

“Titi Ciocănaru”

Drăgulescu, campion și recordman al României la aruncarea ciocanului în anii 1960, poreclit “Titi Ciocănaru” de amicii săi din rugby, sport în care și-a făcut debutul internațional în 1969, la vârsta de 30 de ani, după o carieră strălucită în atletism.

El este, probabil, ultimul dintre atleții polisportivi de clasă internațională, pe care i-a produs sportul românesc în secolul XX.

Au mai fost și alți mari campioni, care au reprezentat România la două sporturi diferite, cel mai recent fiind tenismenul Ion Țiriac, care a fost internațional și la hochei pe gheață, ca să nu mai vorbim de predecesorii săi, Eduard Pană (senior), internațional la hochei pe gheață și rugby sau frații Camil și Virgil Ioan, care au reprezentat Romania atât la rugby, cât și la atletism.

Drăgulescu, născut la București, în decembrie 1938, și-a creat mai întâi un nume în atletism ca recordman și campion la aruncarea ciocanului, stabilind un nou record de 65,55 metri în 1963.

În 1967 el face parte din echipa Grivița Roșie care câștigă titlul de campioni la rugby, iar în 1969 este selecționat în echipa națională de rugby pe postul de pilier, evoluând în patru meciuri până în 1972.

El și-a încheiat cariera la Sportul Studențesc, în divizia A, în 1977, fiind apoi antrenorul echipei Sportul Studențesc II din divizia B.

Drăgulescu a excelat într-un al treilea sport – halterele, câștigând o medalie de argint ca membru al echipei de haltere Rapid la Campionatul European pe echipe de club de la Moscova din 1962.

În 1981, împreună cu soția Mihaela și fiul lor Andrei, Drăgulescu părăsește Romania definitiv, stabilindu-se la Hassleholms în Suedia, prima familie de români în acel oraș.

De atunci, Constantin sau “Cose”, cum îl strigă prietenii suedezi, s-a angajat ca profesor de educație fizică la una dintre școlile din oraș, unde a continuat să antreneze tineri sportivi atât în probele de atletism, cat și la haltere și rugby, atât în Suedia, cât și în Danemarca, până când a ieșit la pensie acum câțiva ani.

La aproape 80 de ani, Drăgulescu a continuat să antreneze câțiva atleți, printre care Daniela Gherman, pe care o descrie ca pe “un diamant neșlefuit”, este clar favorita sa.

 

Daniela Gherman are ca obiectiv participarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo în 2020
(foto: Thomas Bengtsson)

Obiectiv: Jocurile Olimpice

Pentru el, obiectivul principal sunt Jocurile Olimpice la Tokyo din 2020, la care este convins că Daniela are capacitatea de a se califica, li de ce nu, să câștige chiar o medalie.

Drăgulescu face toate eforturile încercând să canalizeze entuziasmul și pasiunea tinerei prin menținerea unui echilibru delicat între dorința ei de progres și limitele fiziologice și anatomice ale corpului ei.

Faptul că pot comunica și în românește, deși în marea majoritate a timpului ei folosesc limba suedeză, la antrenamentele de la clubul ‘Sorby Bois’ din Vinslov, s-a dovedit un avantaj, mai ales la nivel interpersonal, unde Drăgulescu a fost confruntat cu simptomele sindromului Tulburarea Hiperactivă cu Deficit de Atenție (THDA – în engleză ADHD), cu care a fost diagnosticată Daniela.

Ea este impulsivă și impetuoasă, refuzând câteodată să-i asculte sfaturile, astfel că o sesiune de antrenament se încarcă cu o tensiune interioară, care de multe ori îi ajută pe amândoi, antrenor și sportiv, să se concentreze.

Nu sunt obișnuită să ascult de sfaturi și în general nu am încredere în oameni, nici măcar în proprii mei părinți. Asta mi se trage de la tot prin ce-am trecut în copilărie, până am ajuns aici. De aceea câteodată reacționez negativ la sfaturile pe care mi le dă Cose,” spune Daniela.

Dar din toate cele, halterele mi-au creat un echilibru pozitiv în viață. Înainte de a ridica o greutate mai mare am un fel de fluturi la stomac, o stare de nervozitate pozitivă, care îmi dă o bucurie în suflet. Asta mă ajută să mă concentrez, ceea este una dintre problemele cheie în acest sport,” adaugă ea.

 

Chris THAU este jurnalist sportiv, expert în comunicare, fost ofițer de presă al International Rugby Board (fosta denumire a World Rugby, federația internațională a sportului cu balonul oval). El trăiește în Țara Galilor.