Ne-a părăsit discret

Anul acesta, pe 16 iunie ne-a părăsit discret, așa cum a fost toată viața sa, un mare rugbyst, unul dintre aceia care au făcut istorie și au intrat în istorie odată cu prima victorie asupra Franței (11 – 5), în acel iunie 1960 de neuitat, pe stadionul „23 August”. Atunci, prima linie română, formată din Cotter, Căpușan și Teofilovici, a talonat tot ce se putea talona, lăsând fără grai pe celebri Bariere, Domenech și Gregorio. Uitat de toți, chiar și de Federație, Nicolae Căpușan s-a stins din viață, după o grea și lungă suferință. Pentru toți cei ce l-au cunoscut și l-au apreciat Căpușan a fost un model de seriozitate, modestie și discreție. Poate de aceea despărțirea sa de această lume a trecut aproape neobservată. Nicolae Căpușan s-a născut la data 7 iulie 1930 în București și multă vreme nu a stârnit interesul celor ce conduceau lumea rugbyului, deși a debutat ca junior la Sportul Studențesc în 1947. În 1949, la terminarea junioratului, se transferă la Metalul București, unde joacă sub bagheta celebrului Tomiță Moldoveanu. Rămâne aici până în 1950, când este chemat sub arme. În mod ciudat, nici aici nu este remarcat vreme de doi ani și de abia la încheierea stagiului militar de 2 ani, clubul C.C.A. (devenit ulterior C.S.A. Steaua) îl înregimentează oficial, sub ordinele unor monștri sacri ai rugbyului românesc: Gogu Sfetescu, Puiu Argeșiu și Bombonel Cosmănescu. Din acest moment, cariera sa de rugbyst ia o turnură ascendentă, ce-l va plasa în lumea stelelor dintre buturi. Cu clubul militar Căpușan câștigă 5 titluri de campion național (1953, 1954, 1961, 1963, 1964) și 5 Cupe ale...

Munteanu Ion zis Cornel

Dacă întrebi oamenii apropiați sportului cu balonul oval cine este Munteanu Ion, o să ridice din umeri. Dacă însă o să-i întrebi de „Nea Cornel”, toți o să răspundă că a fost unul dintre cei mai de succes ambasadori ai acestui sport. Locuind în apropierea Stadionului Tineretului, la Domenii, încă din tinerețe a practicat diverse sporturi complementare: volei, baschet, înot, sărituri de la trambulină. Dar sportul care l-a vrăjit și i-a rămas în inimă toată viața a fost rugbyul. A fost un jucător de succes, un foarte bun mijlocaș la grămadă (demi de mêlêe) sau la deschidere, debutând în națională în anul 1940. Era un plancheur redutabil, având o mare clarviziune în joc. A fost căpitanul campioanei Stadiul Român. Ca arbitru a condus cele mai dificile meciuri din campionatul intern, pentru corectitudinea lui fiind cerut să le arbitreze de echipele deosebit de valoroase, pe plan național și internațional: Grivița Roșie, Steaua, Dinamo. A arbitrat multe meciuri internaționale, fiind, totodată, și Președintele Colegiului de Arbitrii. A fost recunoscut pentru sobrietate, corectitudine, arbitraj modern, aplicând mai mult decât corect legea avantajului. Dar pentru ca triunghiul să se închidă în modul fericit, după ce a fost jucător internațional și arbitru de excepție, a devenit și un antrenor de mare succes. Ca antrenor al naționalei de seniori i-a antrenat pe celebrul Alexandru (Cel Mare) Penciu, pe Mihai Wusek, Emil Dumitrescu, Ion Teodorescu, Mircea Iliescu. Ca echipă de club a antrenat echipa muncitorească Constructorul, devenită ulterior Energia, care practica un joc super-ofensiv, beneficiind de linia de trei-sferturi a naționalei: Adrian Mateescu, Vasile Nistor, Sorin Niculescu, Victor Luscal, Ion Teodorescu, Ion Sava, Marian Gabrielescu. Grămadă...

Vasile Rusu a plecat dintre noi

Suntem tot mai puțini Asociația Internaționalilor de Rugby – România anunță, cu durere, că a mai plecat din rândul nostru una dintre gloriile rugbyului românesc. Vasile Rusu a fost un martor tăcut al unor momente de glorie ale sportului cu balonul oval. Nu a vrut nici un moment să iasă în față, modestia sa fiind de acum bine cunoscută. S-a vrut mereu un observator fin al evoluției rugbyului românesc, evitând cu finețe să se lase atras în disputele contondente dintre cei ce au condus acest sport de gentlemeni. Născut la 5 octombrie 1938 în București și-a văzut împlinirea ca inginer, absolvent al Institutului de Mine din Petroșani, promoția 1972. Dar acolo a ajuns pe traseul dur al sportului dintre buturi. A debutat în 1953 ca linia a II-a și închizător (nr. 8) la Constructorul București, sub bagheta antrenorului Dumitru (Mitică) Ionescu, calitățile sale fizice făcându-l repede remarcat. Nu stă mult aici și se transferă în 1955 la Gloria, formație ce activa în prima divizie a țării sub bagheta unui alt renumit antrenor Toma (Tomiță) Moldovan. Nu stă mult nici a aici, un an mai târziu fiind atras de Dinamo București, unde evoluează sub conducerea antrenorilor Anton Groman, A. Vögel și Dumitru (Titi) Ionescu (Crapu). Rămâne la Dinamo aproape un deceniu (până în 1966) cucerind un titlu de campion al României (ediția 1955/1956) și o ultimă Cupă a României în 1959 (din 1960 până în 1972 Cupa României nu s-a mai disputat), atunci când a învins în finală cu 23 – 0 formația C.F.R. Grivița Roșie. Se transferă în 1966 la Grivița Roșie, dar nu rămâne decât o jumătate de...

In memoriam Mihai Adrian Apostolide

Lumea Balonului Oval este din nou în doliu. A trecut în lumea celor drepți Mihai Adrian Apostolide. Soarta a fost nedreaptă cu el, cel care a dat totul pentru rugby. După ce s-a chinuit multă vreme prin spitale, iată că o infecție nosocomială i-a adus o nemeritată ieșire din scenă. Născut la 10 decembrie 1935 în Galați, Mihai Apostolide s-a îndrăgostit de rugby pe vremea când era student la Facultatea de Construcții din Iași și această dragoste nu l-a mai abandonat până la moarte. A trecut prin mâinile unor reputați antrenori, precum Valeriu Ghidinici, Gogu Sfetescu, Dan Ștefănescu, Ianuarie Jinga, Gustav (Gusti) Fanella, Alexandru Carnabel și a fost la rândul său antrenor la I.R.A. Tecuci și Milcovul Focșani. Evident că prima dragoste (Politehnica Iași) nu se uită niciodată, dar Mihai a mai avut și o a doua dragoste (Farul Constanța), deși singur recunoștea că a fost păcălit, atunci când s-a transferat pe litoral, și i-a părăsit pe marinari după numai un an. Asta nu l-a îndepărtat sufletește de colegii de echipă din Constanța și după ani de zile a participat chiar și la sponsorizarea clubului. În fapt, Mihai Apostolide a dus o viață de „șantierist”, mândrindu-se cu marile obiective industriale realizate, iar „printre picături” a rămas un devotat servitor al rugbyului românesc. După decembrie 1989 a putut, în sfârșit, să-și dedice o mare parte din timp „jocului dintre bețe”, ocupând funcții importante, precum Membru în Biroul Federal (1993 – 2000) și Președinte al Comitetului Moldova Sud (1993 – 2000). A fost membru în Asociația Internaționalilor de Rugby și Clubul Seniorilor din Rugby încă de la înființarea celor două asociații....

Ne-a mai părăsit un coleg dedicat balonului oval, Florian Vicol

Ne-a mai părăsit un coleg dedicat balonului oval. Marți, 30 ianuarie 2018 ne-a spus adio Florian Vicol, cel care a rămas fidel unui singur club de rugby, Progresul București. Născut la 1 septembrie 1929 în Chișinău (astăzi Republica Moldova), Florian Vicol s-a remarcat prin seriozitatea manifestată în toată activitatea sa profesională și sportivă. A fost funcționar bancar până la ieșirea la pensie și a practicat, cu mult talent și dăruire, doar două sporturi. În perioada 1944 – 1948 a practicat boxul la Centrul Școlar A.N.E.F., iar din 1948 până în 1970 s-a dedicat doar rugbyului. În ambele sporturi s-a făcut remarcat printr-o forță ieșită din comun și sobrietate. Ca rugbyst s-a specializat într-un post extrem de dificil, stâlp în linia I-a și, așa cum spuneam, a servit un singur club, Progresul București, sub trei antrenori, Ștefan Bârsan, Victor Wardella și Constantin (Telu) Diamandi. Dat fiind că în perioada de după Război s-au disputat prea puține meciuri internaționale, Florian Vicol „a prins”, din păcate, doar trei selecții în meciuri amicale. A fost membru al Asociației Internaționalilor de Rugby și al Clubului Seniorilor din Rugby încă de la înființarea celor două asociații. Slujba religioasă se va ține mâine, 1 februarie 2018, orele 9.00 la Cimitirul Bellu Catolic, după care va fi incinerat la Crematoriul Uman din Vitan Bârzești. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace! Consiliul Director al...

In memoriam Vasile Mladin

Ne-a parasit unul dintre “titanii” rugby-ului romanesc, fostul jucator international si director al “Atelierelor Grivita”, octogenarul VASILE MLADIN. A cucerit cu GRIVITA 5 titluri de campiona nationala in Parcul Copilului,  participand cu selectionata Bucurestiului la cele 2 turnee memorabile din Regatul Unit al Marii Britanii si a fost component al “stejarilor” in victoria contra Frantei 11 – 5 disputata pe fostul stadion ” 23 August “. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace !!! Consiliul Director al...

Comemorare Rugbyştii – Eroi

Pe 19 decembrie 2017, orele 11.00 în zona monumentului ce le este dedicat în complexul sportiv ” Ghencea ” ( langa terenul de rugby ) va avea loc comemorarea Rugbyştilor – eroi. În timpul evenimentelor din decembrie 1989, şi-au pierdut viata Florică Murariu şi Radu Durbac, doi dintre cei mai mari internationali ai XV-lui frunzei de stejar, angajati ai CSA Steaua.   Dumnezeu să-i odihnească în pace !!!   Consiliul Director al...

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!!! GHEORGHEOSU CRISTIAN

Vineri s-a stins din viata, cel care a fost Cristian Gheorgheosu la varsta de 62 de ani. Acesta este considerat cel mai inalt jucator din istoria rugbyului romanesc, la varsta de 19 ani avand o inaltine de 2,04 m. Nascut la 27 iunie 1955, Cristian Gheorgheosu a facut primii pasi in rugby, pe care a inceput sa-l practice la Clubul Sportiv Scolar Bucuresti, sub indrumarea antrenorilor Nicolae Vizitiu, Doru Dinulescu si Cornel Munteanu. In anul 1974 a castigat titlu de campion national de juniori invingand in finala disputata pe Stadionul Giulesti, eterna rivala, Scoala Sportiva de Elevi Nr.2. A evoluat la CSA Steaua, in perioada stagiului militar, fiind coleg printre altii cu Marin Ionescu, Dumitru Alexandru, Alexandru Achim, Ion Zafiescu, avandu-l ca antrenor pe regretatul P.Cosmanescu. Si-a continuat cariera la Contactoare Buzau alaturi de Haralambie Dumitras, Tudor Nicolae, Podarascu Stelian, Cristian Capmare, Dinu Aurel sub bagheta reputatului antrenor I. Tutuianu, dupa care a revenit in capitala la Sportul Studentesc avandu-i colegi de echipa pe George Milca, Mircea Paraschivescu, Valentin Barba, Nicolae Chiciu. Finalul carierei rugbystice a fost la echipa Energia Bucuresti antrenata de Constantin Fugigi si de regretatul arbitru international, Ioan Vasilica. Cei care doresc sa ii aduca un ultim omagiu o pot face luni, 11 decembrie 2017, la Capela Cimitirului Chitila Rudeni unde va fi depus. Inmormantarea va avea loc marti, 12 decembrie 2017, la pranz. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Consiliul Director al...

In Memoriam Zlătoianu Dimitrie

Luni, 26 noiembrie 2017 a încetat din viață Zlătoianu Dimitrie, fostul înaintaș al echipei Dinamo București  și al echipei naționale. Născut la Comral – Republica Moldova, în anul 1952 a început rugbyul  la clubul Locomotiva P.T.T, unde l-a avut antrenor pe Constantin ( Telu) Diamandi. A fost component al echipei României, care a invins pentru prima dată Spania, cu scorul de 14-12, meciul disputandu-se in anul 1958. A mai îmbrăcat tricoul echipei naționale de înca 13 ori, într-o perioadă cu puține meciuri pentru echipa României. Campion al României in anii 1956, 1965, 1969 cu Dinamo București. Internațional în perioada 1957-1966. Campion european cu alb-roșii în 1959, maestru emerit al sportului, ofiter M.A.I apoi pensionar militar. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace...

Mihail Holban ne-a parasit !!!

Asociatia Internationalilor de Rugby din Romania  anunță cu profundă durere decesul celui care a fost Mihail (Misu) Holban. Mihail Holban s-a nascut la Harsova si a evoluat la echipa fanion a judetului Constanta, Farul cu care a castigat titlul de campion al Romaniei in 4 randuri. Campion european de seniori cu echipa nationala a Romaniei, la editia 1982 – 1983, a imbracat tricoul frunzei de stejar in 6 partide. De asemenea international de juniori si tineret. A mai evoluat pentru Steaua Bucuresti – 1975 si Constructorul Constanta in anul 1987, iar pe liniile de treisferturi a jucat  centru, uvertura, aripa si fundas. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! Consiliul Director al...

Editia a II – a memorialul P. Mitu

In ziua de 8 octombrie, a avut loc in comuna Pantelimon a doua editie a memorialului „ Petre Mitu „ . Competia la care au participat cluburile CSO Pantelimon, RC Grivita si CSM Bucuresti a adunat la start aproape 80 de jucatori, la categoriile U 8, 10, 12, 14. Deasemenea fostele glorii ale cluburilor Steaua si Dinamo au tinut sa fie aproape de fostul capitan al echipei nationale a Romaniei. S-au strins fonduri in beneficiul lui „Pia”, sume consistente de bani donand Constantin–Titi Popescu, Nicolae Ureche,  Vasile Chirondojan, Bogdan Celea, Marin Ionescu, Costică Ioan, Mihai Ivan si Ion Cîrlescu. In sustinerea fostului mare jucator roman au contribuit  si manageri, oficialitati locale, fosti coechipieri si admiratori. Din partea F.R.Rugby a participat, managerul de inalta performanta Bogdan Muntean, care a tinut sa-i inmaneze fostului capitan al echipei nationale o placheta, un tricou cu nr. 9 inscriptionat cu numele P.Mitu, balon de rugby semnat de participantii la memorial si alte souveniruri. Presedintele A.I.R, d-nul Marin Ionescu care i-a oferit lui „Pia” din partea asociatiei o placheta, cravata, tricou cu emblema AIR avand nr. 9, si o insigna ne-a declarat urmatoarele : „Va salut cu mare respect! Vreau sa va multumesc pentru acesta zi  08 Octombrie care pentru mine personal a insemnat foarte mult sa  vad ca datorita unor oameni exceptionali am traiat o zi de neuitat.!! Pe curand Petre(Pia)”....

Bătrân, bolnav și nedreptățit

Acesta este fostul jucător de rugby ALEXANDRU PENCIU, stabilit în Italia din 1973. Are 85 de ani. Este cel căruia spectatorii stadioanelor din Regatul Unit i-au scandat numele și l-au denumit „Alexander the Great”, cel care în Cupa FIRA (Campionatul Europei, Cupa Națiunilor, Cupa Europei) a cucerit două medalii de aur și două de argint în dauna Franței (atunci când echipa României juca în prima grupă valorică). Este Maestru Emerit al Sportului, multiplu campion național, medaliat de forurile de conducere ale țării și ale sportului românesc, printre altele cu Ordinul Muncii clasa III-a și Steaua Republicii, precum și cu numeroase medalii și diplome de excelență. Vine, aproape anual, în țară vizitându-și prietenii și stadioanele pe care a evoluat. Solicită încă din anul 2004, atunci când și-a depus dosarul la M.T.S., o indemnizație de merit sau o pensie viageră, ca o recunoaștere tardivă a notorietății aduse rugbyului românesc. Dacă, deocamdată, nu merită această recunoștință, să i se spună să mai aștepte. Dar până când? El nu este supărat pe nimeni, pentru că nu mai are timp să se împace. Aștern, mai jos, frumoasa lui istorie sportivă și de viață, așa cum este ea reflectată în presa Italiană. Alexandru Penciu este cel mai mare jucător român din toate timpurile, cât și o figură emblematică a rugbyului mondial. Un șuter excepțional, care deținea în dropgol arma învingătoare, un alergător superb, Penciu a fost unul dintre cei mai buni fundași ai timpului său, probabil unul dintre primii care s-au lepădat de simplul rol de ultim apărător, pentru a se intercala în faza de atac. Prestațiile sale extraordinare împotriva echipelor din Regatul Unit, la...

Trofeului Petre Mitu

Federația Română de Rugby, Asociația Internaționalilor de Rugby – România, Clubul Seniorilor din Rugby, Rugby Club Pantelimon și Primăria Pantelimon organizează sâmbătă 1 octombrie 2016, începând cu orele 10.00 Trofeul Petre Mitu, acțiune de binefacere cu scopul de a colecta fonduri în beneficiul fostului căpitan al echipei naționale Petre Mitu, afectat de o cruntă boală. Pentru trofeul pus în joc se vor lupta echipe U10 și U12 din București și din toată țara. Vor fi prezenți toți foștii jucători ai R.C. Pantelimon, care au fost colegi cu Petre Mitu sub bagheta neuitatei antrenoare Mariana Lucescu. Organizatorii Turneului își exprimă speranța într-o cât mai largă participare a celor care iubesc rugbyul și l-au admirat pe Petre Mitu, atunci când făcea onoare culorilor României. Detalii suplimentare pot fi obținute de la Dumitru Sterian – Cioc, telefoane 021.491.71.22 sau...

Adunarea General de Bilanț a Asociației Internaționalilor de Rugby – România

ANUNȚ IMPORTANT   Miercuri, 18 mai 2016, orele 11.00, va avea loc în Sala de Ședințe a F.R.R. Adunarea General de Bilanț a Asociației Internaționalilor de Rugby – România. Sunt invitați să participe toți membrii Asociației, precum și membrii Clubului Seniorilor din Rugby. Sunt puse în discuție: Raportul de Bilanț pe anul 2015; Stadiul îndeplinirii sarcinilor asumate la ultima Adunare Generală; Propunerea unor noi măsuri pentru îmbunătățirea activității asociației, până la următoarea Adunare de Bilanț; Analiza stadiului achitării cotizațiilor și măsuri pentru accelerarea acestei activități; Luarea unei decizii a Adunării Generale cu privire la domeniile în care pot fi utilizate sumele de bani provenite din cotizații și dobânzi bancare; Propuneri pentru atragerea de noi sponsori în vederea diversificării acțiunilor Asociație; Orice alte noi propuneri venite din partea participanților. Adunarea Generală va fi urmată, ca de obicei, de repriza a treia.   Consiliul...

Anunț important

În cursul lunii mai a.c., Asociația Internaționalilor de Rugby – România intenționează să organizeze o acțiune aniversară pentru echipele de juniori ale României, care au cucerit titlurile de campioane F.I.R.A. (în 1972 și 1973) și de vicecampioane F.I.R.A. (în 1974, 1974 și 1976), la care să participe cât mai mulți dintre veteranii acelor loturi de aur și argint. Pentru mobilizare, până la data de 15.03.2016, cei care au făcut parte din acele echipe rămase în istoria rugbyului românesc sunt rugați să ia legătura cu organizatorii desemnați pe generații, astfel: 1972 – Marin IONESCU, telefon 0745340195; 1973 – Nicolae ȘIȘIU, telefon 0721196786; 1974 – George MILCA, telefon 0724999069; 1975 – Laurențiu CODOI, telefon 0771433632; 1976 – Alexandru MARIN (BUCĂTARU), 0769699435. Listele cu participanții vor fi centralizate până la data de 25.03.2016. La aceeași dată vor fi anunțate: locul desfășurării acțiunii, ora și costul estimat pe persoană. În principiu, întâlnirea va avea loc la data de 07.05.2016, dar decizia definitivă va fi anunțată tot la data de 25.03.2016. Întrucât echipele din 1974, 1975 și 1976 se reîntâlnesc pentru prima oară anul acesta (cele din 1972 și 1973 s-au mai revăzut la 10.05.2013), redăm în anexă tabelele nominale obținute cu sprijinul domnului profesor Constantin Zamfir. Întrucât listele sunt incomplete în ceea ce privește prenumele și clubul de proveniență al jucătorilor, rugăm pe cei care își aduc aminte să ni le comunice, în momentul în care ne vor contacta.   Secretar General, Col. (r) Alexandru Valentin Popescu   Anexa 1 ECHIPA ROMÂNIEI VICECAMPIOANĂ FIRA JUNIORI ÎN 1974 – HEIDELBERG Nr. crt. Numele și prenumele Funcția sau postul Numărul de telefon Observații        1....

Adio, Petrică!

Asociația Internaționalilor de Rugby – România anunță cu profundă durere decesul celui care a fost Peter Tweedie (Petrică, pentru prietenii din România). Prieten apropiat al președintelui A.I.R., Petrică s-a născut la Newcastle in 1947, odată cu clubul Steaua (cum îi plăcea să se laude), dar a copilărit în Țara Galilor si a îndrăgit rugby-ul de pe băncile școlii. De aceea se declara galez, prieten al clubului C.S.A. Steaua și al lui Marin Ionescu, motiv pentru care, în anul 2000, a aranjat la Ambasada Regatului Unit o întâlnire cu foștii componenți ai echipelor de rugby ale României și Țării Galilor, cele care se înfruntaseră pe Arms Park, in 1979, la acel 12-13 care a uimit lumea rugby-ului. Cu acest prilej s-a vizionat istorica partidă, în care Marin Ionescu a marcat o fulminantă încercare, plutind peste un grup de jucători și plonjând cu balonul oval în terenul de țintă al formației ce domina Europa la acea vreme. ”Galezul Petrică a venit în România în anii 60 ai secolului trecut, însoțindu-și tatăl ce a lucrat o perioadă la „Danubiana”. Aici și-a găsit tovarășa de viață, Mariana, o canotoare cu care s-a și căsătorit în 1970. În 1971 cei doi soți s-au mutat în Anglia, iar în 1977 s-a născut fiul lor Daniel, astăzi un reputat chirurg ORL. Daniel Tweedie a moștenit pasiunea tatălui său pentru rugby și chiar a jucat sub culorile C.S.A. Steaua, în 1990, într-un meci caritabil disputat pe stadionul Twickenham, în scopul strângerii de fonduri pentru ajutorarea României. Ulterior, a abandonat rugbyul și s-a dedicat canotajului sub culorile Universității Cambridge. După 1991 Petrică s-a stabilit în București, pe strada Corbeni,...

Întemeietorul unei dinastii – Cristache Mitrea

S-a născut la 27 februarie 1949 în București. Și-a petrecut copilăria în locul cel mai propice pentru a se lega pe viață de balonul oval, adică lângă fosta groapă a lui Oatu, devenită Parcul Copilului, leagănul rugbyului grivițean. Nu este de mirare că febra sportului dintre buturi l-a atins la vârsta de numai 6 ani. Era în 1955, atunci când inegalabilul Gică Pârcălăbescu l-a pus să alerge, alături de alți copii de vârsta lui, până la poarta stadionului și înapoi. Cristache a fost cel mai rapid. Ca urmare, a fost selecționat pentru echipa de copii…. a Rapidului. De aici a fost promovat la echipele de juniori ale Griviței, trecând prin mâinile unor alți antrenori celebri, precum Milică Constantin, Titi Cocor și Tudor George – Ahoe. Și tocmai atunci când se părea că i se deschide în față un viitor precis calat pe rugby, sirenele lansate de antrenorul Gheorghe Stăniciu l-au deviat spre atletism, unde s-a specializat pe probele de aruncări (greutate, disc, suliță). Era elev la Liceul cu Program Sportiv București și nu a putut să se abată de la direcția pe care i-o indicau profesorii săi. Situația s-a schimbat în perioada în care a devenit student la Institutul de Educație Fizică și Sport București, când a trebuit să decidă ce specializare alege și a ales…. Rugby. În același an al admiterii la ICEFS, a reînceput să și joace în echipa Institutului, specializându-se pe postul de linia a II-a, avându-l ca antrenor pe neuitatul René Chiriac. În 1973, la terminarea studiilor universitare a primit repartiție la Grupul Școlar CFR Buzău și, în mod normal, s-a transferat la Constructorul Buzău,...

Ultimul fluier – Gheorghe Băltărețu

A sunat ultimul gong în confruntarea cu viața, prin trecerea în neființă a celui ce a fost rugbystul de excepție GHEORGHE BĂLTĂREȚU. S-a născut în zi de sărbătoare, Întâi de Mai 1943 și a venit la STEAUA în anul 1964, din prolifica pepinieră bârlădeană. S-a impus rapid titular în echipa de club și ulterior la cea națională. În campionatul intern a cucerit 2 titluri de campion național, în 1964 și 1970/1971, a fost de 5 ori vice-campion național, în 1965, 1966, 1967, 1968/69, 1969/1970, și a ocupat o dată locul 3, în 1968. Cu echipa națională a jucat împotriva R.F.G. (9 – 8 la Hanovra în 1965) și împotriva Franței (3 – 8 la Lyon în 1965).  Medaliat cu Bronz al Cupei FIRA (1965/1966), a fost onorat și cu titlul de Maestru al Sportului. GICĂ BĂLTĂREȚU a fost un sportiv de excepție, dotat de mama natură cu calități, care apar o dată la 100 de ani. Linia a III-a parcă a fost conceputa pentru el. Înalt de 1,87 m, dotat cu un gabarit pe măsura (80 kg) și cu un înalt spirit de luptă rugbystică, acoperea mari spații, prin mișcări rapide și cu o mare putere anticipativă – un real talent înnăscut pentru rugby. Fiind preocupat de asigurarea unei existențe onorabile familiei, după ce își va fi încheiat activitatea sportivă, a urmat cursurile unei facultăți de inginerie la Petroșani, unde a și jucat o perioadă. Căsătorit, având și trei copii, s-a concentrat asupra bunăstării celor dragi. Și totuși, nu s-a îndepărtat de rugby, activând și ca antrenor la cluburile Gloria P.T.T. Arad (1984 – 1985) și Petrolul Arad (1986...

Un rugbyst de onoare – Adrian Florin Kladni

S-a născut la 11 martie 1924, este nonagenar, dar, văzându-l, nu-ți vine să crezi că atâția ani au trecut peste el. Ținuta sa îți spune, fără nici un dubiu, că a fost militar. Soarta nu l-a prea favorizat. A avut o soție frumoasă, pe care a iubit-o nespus și care a părăsit mult prea devreme această lume. Când vorbește despre ea, este singurul moment în care întrezărești o lacrimă în colțul ochiului. Omul acesta a trecut mereu prin momente grele și, de fiecare dată, și-a păstrat demnitatea și onoarea, ca un adevărat militar și rugbyst. Se numește Adrian Florin Kladni și este membru al Asociației Internaționalilor de Rugby – România și al Clubului Seniorilor din Rugby. Aici vă rog să-mi permiteți o scurtă divagație. Kladni este un nume de origine slovacă. În forma inițială se scrie Chladny și se traduce prin Rece sau Răcoare. Adrian Kladni a primit calm și cu demnitate toate loviturile vieții, de parcă ar fi vrut să demonstreze că numele i se potrivește perfect. La numai 15 ani a început să practice sportul oamenilor de onoare, fiind adus pe terenul dintre buturi de Mircea Frățilă, vărul lui Nicu Frățilă, vedeta Tenis Club Român. T.C.R. era la momentul respectiv un club elitist, iar Adrian Kladni era doar un puști din cartierul Obor. Distanța era prea mare, atât fizic, cât și moral. Așa că a ales Clubul Viforul Dacia, ce își avea sediul pe velodromul Floreasca, actualmente complexul Dinamo. Aici adolescentul Kladni s-a simțit ca acasă, fiind încadrat urgent de gloriile clubului, printre care frații Nicolau, Theo Krantz, Fery Covaci. Aceștia l-au propulsat rapid în prima ligă...

De ce vorbim despre Cupa William Webb Ellis?

Dogma Creștină, care spune că: „Necunoscute și nebănuite sunt Căile Domnului!”, este perfect valabilă în cazul reverendului William Webb Ellis, cel care ne-a dat, poate, cel mai frumos sport din istoria omenirii. Cine ar fi putut să prevadă ce va urma, după ce, în anul 1804, tânărul ofițer James Ellis din Queen’s Own Royal Regiment of Horse (redenumit ulterior Dragoon Guards) se căsătorea cu domnișoara Ann Webb. Erau doar doi tineri ce puneau bazele unei familii, ce sperau să dureze mulți ani. La 24 noiembrie 1806, celor doi li se naște al doilea fiu, care primește numele de William Webb Ellis (primul născut se numea Thomas). Dar, la 16 mai 1811, destinul a decis ca ofițerul James Ellis să cadă în bătălia de la Albuera, chiar dacă trupele anglo-portughezo-spaniole, conduse de lordul William Carr Baresford, au învins pe cele franceze, conduse de mareșalul Soult. Și din nou destinul acționează. Rămasă văduvă și cu resurse materiale limitate, Ann Webb se mută, împreună cu cei doi copii, în localitatea Rugby, din comitatul Warwickshire. Alegerea a fost determinată de faptul că în această localitate funcționa una dintre cele mai bune școli din Regatul Unit, iar legea locală prevedea învățământ gratuit pentru oricine locuia într-o rază de 10 mile (15km) față de școală. Din evidențele școlii din Rugby, pe perioada 1816 – 1825, rezultă că elevul William Webb Ellis s-a remarcat atât la învățătură, cât și la jocul de crichet, cu mențiunea că la crichet „este înclinat să obțină avantaje prin joc incorect” (o apreciere nu tocmai favorabilă pentru un viitor om al Bisericii). Interesant este că nu există nici o mențiune despre...

HAI ROMÂNIA

A opta ediție a Cupei Webb Ellis bate la ușă. Data de 18 septembrie se apropie vertiginos. Se cunoaște faptul că România a participat la toate cele șapte ediții anterioare și, de asemenea, se știe că echipa noastră nu a trecut de faza grupelor preliminare în nici una dintre aceste ediții. Se mai cunosc: locul de desfășurare al actualei ediții (Anglia), adversarii din grupa noastră (Franța, Irlanda, Canada și Italia), precum și datele de desfășurare și succesiunea jocurilor (23 septembrie România – Franța, 27 septembrie România – Irlanda, 6 octombrie România – Canada, 11 octombrie România – Italia). Mai știm, atât cât ne permit presa scrisă (cvasi-inexistentă în domeniul rugbyului), emisiunile TV sau radio, ori diversele comentarii etc., că echipa are o mare doză de încredere (bravo ei!) privind participarea la această competiție, că s-a pregătit cât mai bine posibil în cele mai bune condiții și că întreaga formație este hotărâtă să se comporte pe măsura acestor condiții. Pe deasupra, mai știm că jucătorii și-au stabilit și niște obiective privind vreo două jocuri din grupă. Toți iubitorii de rugby din România sunt alături de acest deosebit grup de bărbați adevărați și îi felicită pentru eforturile depuse și gândurile lor frumoase. Aceleași aprecieri deosebite și pentru formația de tehnicieni, care îi supraveghează. Reamintim rezultatele obținute de noi în jocurile edițiilor anterioare: – 1987 în Noua Zeelandă și Australia: 21 – 20 cu Zimbabwe; 12 – 55 cu Franța; 28 – 55 cu Scoția. Cupa a fost cucerită de Noua Zeelandă. – 1991 în Franța: 3 – 30 cu Franța; 11 – 19 cu Canada; 19 – 11 cu Fiji. Cupa...

LELO – georgienii filială a SARACENS

În luna august a anului trecut (2014), LELO a devenit al nouălea club din lume integrat în „constelația SARACENS”. Sub impulsul directorului său executiv, Edward Griffiths, clubul londonez a inițiat, începând cu 2011, o strategie de dezvoltare planetară. A domina în Europa și în campionatul Angliei nu este suficient pentru ambiția debordantă a bogătașului proprietar, sudafricanul Johann Rupert. El dorește să facă din SARACENS (SARRIES) clubul cel mai cunoscut al „planetei rugby”. Pentru aceasta, clubul „mamă” londonez a creat o rețea de filiale în întreaga lume, denumite SARACENS GLOBAL NETWORK. Este o strategie de dezvoltare uzuală în lumea fotbalului, dar inedită în rugby. Această strategie este total diferită de cea a cluburilor franceze. CLERMONT FERRAND și BRIVE au ales să dezvolte legăturile lor internaționale, creând academii în insulele Fiji și în Georgia, care să devină rezervorul lor de recrutare. Un mod abil de a „ocoli” regulamentul J.I.F.F.! SARACENS și-a propus să-și ofere experiența, atât cea sportivă cât și cea comercială, cluburilor dominatoare din mai multe țări emergente.   Un club din Emiratele Arabe Unite, DAS ISLAND RUGBY TEAM, a fost primul care a intrat în această rețea, în iunie 2011. A fost urmat de către BANDEIRANTES RUGBY CLUB din Sao Paolo (Brazilia), ВВА-ПОДМОСКОВЬЕ МОНИНО (VVA-PODMOSKOVIE) din Monino (Rusia), OLD PUGET SOUND BEACH  din Seattle (S.U.A.), IMPALA R.F.C. din Nairobi (Kenya), KIA TOA R.F.C. din Palmerston North (Tonga), BINTANG R.C. din Kuala Lumpur (Malaiezia) RCM UVT din Timișoara (România) și LELO din Tbilisi (Georgia). În afara faptului că poartă tricoul roșu-negru al clubului „mamă”, LELO beneficiază de cunoștințele în materie de antrenament, de pregătire fizică, dar și pe plan de...

Visul Georgian

BIDZINA IVANISHVILI este primul georgian care a fost onorat de către World Rugby (organizație denumită până în 2014 International Rugby Board). Acest filantrop a primit toamna trecută (2014) premiul World Rugby pentru rolul major, pe care l-a jucat în dezvoltarea și practicarea rugbyului în Georgia. IVANISHVILI nu este un conducător obișnuit. În perioada 2012 – 2013 a fost primul ministru al țării. Averea sa este estimată la 6,4 miliarde de dolari de către revista americană FORBES, ceea ce îl clasează pe locul 153 între persoanele cele mai bogate din lume. Această avere adunată după prăbușirea Uniunii Sovietice reprezenta, atunci, jumătate din P.I.B.-ul național georgian. Dacă IVANISHVILI nu mai este la frânele țării, multă lume consideră că acest oligarh dirijează Georgia din umbră. Actualul președinte al Republicii Georgia GIORGI MARGVELACHVILI este, la origine, membru al partidului politic fondat de BIDZINA IVANISHVILI în 2012. El dorește din tot sufletul să contribuie la dezvoltarea țării sale prin intermediul fundației sale „CARTU”. De subliniat că, printre alte realizări social-umanitare, „CARTU” a oferit șansa rugbyului georgian să atingă o dimensiune deosebită și să facă un salt înainte. Miliardarul, deținător și al cetățeniei franceze din 2008, a cheltuit 42,1 milioane de euro, pentru elaborarea de proiecte de vocație rugbystică. În ultimii 7 ani, BIDZINA IVANISHVILI a construit 23 de centre de antrenament de înaltă performanță, răspândite în toată țara (Tbilisi, Kutaisi, Poti, Batumi). De asemenea, lui îi revine paternitatea Academiei de Rugby SHEVARDENI, echivalentul Centrului Național de Rugby din Marcoussis, Franța. Într-un proiect subvenționat de IVANISHVILI, SHEVARDENI se va muta din strada Cholokashvili, Tbilisi, în Didi Digomi (oraș satelit al capitalei georgiene) unde va beneficia...

Jean Polizache ne-a părăsit

Duminică, 7 iunie, a plecat dintre noi încă un rugbyst din vechea gardă. Ion (Jean) Polizache s-a dus să le mai spună o glumă marilor rugbyști români trecuți la cele veșnice. Născut la 26 aprilie 1941, Jean Polizache s-a inserat în lumea balonului oval discret, ca și când ar fi fost dintotdeauna acolo. Toți l-am știut și l-am simțit între noi ca pe un hâtru, pus pe glume, în repriza a treia, dar și ca pe un adversar dârz, dacă nu chiar dur, în primele două reprize. S-a format la Dinamo, dar a mai jucat și la Rapid și la Rulmentul Bârlad. Poate cel mai important moment al carierei sale a avut loc pe când juca la Rulmentul Bârlad, iar Jean ni-l amintea cu mândrie, detaliind cum a reușit să învingă Steaua în ultima etapă din campionat, dirijând astfel titlul spre Grivița Roșie. Deci nu trebuie să ne mire faptul că Jean deținea titlul de Maestru al Sportului, deși și-a încheiat relativ rapid cariera de rugbyst, în 1968, la numai 27 de ani. L-a atras lumea filmului și a devenit unul dintre cei cunoscuți cascadori ai României. A făcut parte din prima serie de cascadori aleși de către Sergiu Nicolaescu din rândul celor care practicau sporturi de contact dintre cele mai dure. Astfel a avut șansa de a juca în peste100 de filme, cele mai multe dintre ele având o largă audiență la public. A rămas însă legat sufletește de lumea rugbyului, unde a avut numeroși prieteni. Nu a fost nici un meci al echipei naționale a României la care să lipsească. Tocmai de aceea, la 22.03.2008, atunci când...

ANUNȚ IMPORTANT

După cum am informat, la data de 21 aprilie, s-au desfășurat lucrările Adunării Generale a A.I.R. pentru alegerea noii conduceri a Asociației, cvorumul fiind îndeplinit, în conformitate cu prevederile statutare. Ordinea de zi, publicată pe site-ul A.I.R. a fost respectată și urmată ad literam, cu mențiunea că la ultimul punct (diverse) s-au înscris și au rostit scurte alocuțiuni domnii: Gheorghe Dragomirescu – Rahtopol, prof. Mihai Cojocaru, Valentin Barba, Marin Alexandru, Mircea Iliescu, prof. Constantin Şerban şi Haralambie Dumitraş, președintele F.R.R. Raportul de gestiune pe anul 2014, prezentat de către președintele Marin Ionescu, a fost aprobat, fără obiecții, în unanimitate. De asemenea, adunarea a aprobat în unanimitate majorarea patrimoniului Asociației la nivelul salariului minim brut pe economie. Tot cu vot unanim a fost exclus din rândul asociaților fondatori dl. Mihai Bâzgan, pentru lipsă totală de activitate și neplata cotizației pe ultimii șase ani. Noua conducere a A.I.R. a fost aleasă în următoarea formulă: Marin Mihai Ionescu, președinte; Mircea Sever Muntean, vicepreședinte; Mircea Paraschiv, vicepreședinte; Valentin Barba, vicepreședinte; Octavian Morariu, membru în Consiliul Director; Alexandru Marin, membru în Consiliul Director; prof. Mihai Cojocaru, membru în Consiliul Director; col. (r) Alexandru Valentin Popescu, secretar general; George Paul Bărgăunaș, secretar pe probleme internaționale. Adunarea Generală a aprobat numirea domnului George Vladimir Iliescu în funcția de cenzor și retribuirea sa cu suma de 600 lei pe an. La punctul privind alegerea președintelui de onoare, Adunarea Generală a fost informată că domnul prof. Valeriu Irimescu și-a retras candidatura, din motive de sănătate. În această situație, Adunarea Generală l-a ales în unanimitate pe domnul Gheorghe (Puiu) Dragomirescu – Rahtopol ca președinte de onoare al Asociației Internaționalilor...

Federația Română de Rugby sub Înaltul Patronaj al Majestății Sale Regele Mihai I

La data de 24.03.2015, în Sala Tronului a Castelului Peleș din Sinaia, a avut loc ceremonia înmânării brevetului Casei Regale a României, prin care se atestă faptul că Federația Română de Rugby își desfășoară activitatea sub Înaltul Patronaj al Majestății Sale Regele Mihai I. Redăm mai jos alocuțiunea președintelui Federației Române de Rugby, Haralambie Dumitraș. „Alteța Voastră Regală, doamnă ministru Gabriela Szabo, domnule președinte al C.O.S.R., Alin Petrache, stimați invitați, Casa Regală a sprijinit necondiționat rugbyul românesc, considerat un sport de elită, prin valorile promovate. Așa a fost posibil un debut timpuriu, înaintea primului război mondial, pentru balonul oval în România. Așa a fost posibilă obținerea primei medalii olimpice românești, în anul 1924, când echipa națională de rugby aducea acasă bronzul de la Paris. Chiar și după 1946, deși aflată în exil, familia regală s-a interesat permanent de succesele sportivilor români, susținerea morală acordată în noile circumstanțe fiind foarte importantă pentru tricolori. Federația Română de Rugby, ca și alte instituții similare, a avut ajutorul direct al casei regale, iar intrarea instituției noastre sub Înaltul Patronaj este, în realitate, recunoașterea legăturii indisolubile, pe care instituțiile noastre o împărtășesc de mai mult de un secol. Este o onoare deosebită pentru noi să ne aflăm aici în zi de sărbătoare. Iar această onoare va fi purtată în suflet de toți membrii Federației, ca un reper al valorilor neamului nostru, dar și ca o obligație morală de a apăra și cinsti cum se cuvine aceste valori. Altfel ne va fi drumul având alături de noi Casa Regală și, cu siguranță, altul ne va fi avântul de a depăși nu doar obstacolele și provocările,...

Opriti timpul!

Cred că nu există sportiv din generațiile trecute, care să nu gândească retrospectiv, cu oarecare nostalgie, că timpul a trecut așa de repede, lăsând în urmă amintiri, trăiri emoționale și amprente, care nu vor fi uitate sau șterse vreodată. „Opriți timpul!” este vocea interioară, ce îndeamnă la reeditarea a tot ceea ce a fost sublim, și am vrea să trăim continuu dulceața clipelor sau să le putem îngheța pentru eternitate. ”Opriți timpul!” este o dorință nerealizabilă material, întrucât trecerea timpului ne-a făcut să înțelegem mișcarea materiei, ce duce inevitabil la schimbarea realității, realitate pe care o percepem odată cu trecerea timpului, privind fotografiile „alb-negru”. Mărturisesc că am emoții, când întâlnesc pe facebook sau pe stradă nume și chipuri de foști rugbyști, ce arată trecerea timpului peste ei, iar unii dintre ei au trecut deja pragul „de dincolo de timp”. Și nu pot să rostesc sau să scriu un nume, pentru că aș putea nedreptății pe cineva, fiind toți monștrii-sacri ai rugbyului, reprezentând simboluri și valențe ce au zidit, prin prestația personală, măreața operă rugbystică, ce va rămâne înscrisă în istoria rugbyului românesc. „Opriți timpul!” este sintagma care ne reunește și, printr-o hiper-comunicare, vom reuși nu să oprim timpul, ci să-l determinăm să lucreze în favoarea noastră. Să nu gândim bacovian! Majoritatea seniorilor este la vârsta înțelepciunii. Suntem conștienți că nu ne putem plasa lângă generația tânără, dar o putem admira și susține. Lângă generația de mijloc nu ne regăsim, iar locurile lângă cei în vârstă s-au rărit și a rămas doar nostalgia tinereții (apud Corneliu Baba). Am scris acest eseu ca pe un corolar al trăirilor mele, al respectului...

Convocator

Asociații-fondatori și membrii Asociației Internaționalilor de Rugby – România sunt convocați, la data de 21.04.2015, orele 12.00, în sala de ședințe a FRR, la Adunarea Generală de Alegeri, ce va avea următoarea ordine de zi: Prezentarea invitaților; Alegerea prezidiului și a persoanei pentru redactarea procesului-verbal; Excluderea domnului Mihai Bâzgan din rândul asociaților-fondatori ai A.I.R.; Alegerea Președintelui, a Vicepreședinților, a membrilor Consiliului Director și a Cenzorului; Alegerea Președintelui de Onoare; Alegerea unui Secretar pe Probleme Internaționale și modificarea statutului în acest sens; Modificarea articolului referitor la numărul vicepreședinților și al membrilor Consiliului Director; Modificarea articolului referitor la patrimoniul Asociației; Prezentarea raportului de gestiune al Președintelui pe anul 2014;...

Adunarea Generală de Alegeri a Asociației Internaționalilor de Rugby – România

ANUNȚ. Având în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 31 și art. 42 din Statutul Asociației Internaționalilor de Rugby (text actualizat în 2011), la data de 24.04.2015 încetează mandatele membrilor actualei conduceri a Asociației, în ultima decadă a lunii aprilie a.c. urmează a fi convocată Adunarea Generală pentru Alegerea unui nou Consiliu Director și a unui nou Cenzor. Convocarea se va face în conformitate cu prevederile art. 25 din Statut și va preciza locul, data și ora de desfășurare a acțiunii, în funcție de facilitățile obținute în cadrul negocierilor în curs. Vom reveni cu precizări. Consiliul Director al...

Premierea celui mai bun rugbyst din anul 2014

Așa cum se cunoaște, miercuri 14 ianuarie 2015, în adunarea comună a membrilor Asociației Internaționalilor de Rugby și ai Clubului Seniorilor, președintele A.I.R. Marin Ionescu, în numele Consiliului Director al Asociației, a anunțat desemnarea jucătorului Otar Turashvili drept cel mai bun rugbyst din România în anul 2014. În cadrul aceleași adunări, s-a stabilit ca domnul Marin Ionescu să înmâneze distincția celui premiat, cu ocazia deplasării la Cluj-Napoca pentru participarea la Ședința Biroului Federal. Ca urmare, în ziua de 24 ianuarie 2015, pe stadionul Cluj Arena, la finalul partidei internaționale dintre Lupii București și Newcastle Falcons, a avut loc momentul festiv al decernării plachetei ce consfințește onoare acordată jucătorului georgian naturalizat român cu drept de joc în echipa națională a României. Alături de placheta ce imortalizează distincția acordată, domnul președinte Marin Ionescu a mai oferit sărbătoritului o cravată și o șapcă cu însemnele Asociației Internaționalilor de Rugby și i-a oferit șansa de a deveni membru al Asociației. Otar Turashvili, vădit emoționat, a mulțumit pentru onoarea acordată și a promis că se va pregăti cât mai bine pentru a-și aduce contribuția la noi victorii ale echipei României. Momentul a fost imortalizat pe film și în 18 fotografii. Redăm, mai jos două dintre acestea, respectiv pe cele pe care le considerăm cele mai expresive în marcarea momentului festiv.   Col. (r) Alexandru Valentin Popescu Secretar General al...