Modă sau beneficiu

Mihai-Cojocaru-1 În urmă cu ceva ani (patru sau cinci), au apărut, pe terenurile de rugby din România, jucători ce nu ne obișnuiseră cu prezența lor pe gazonul acestor spații de joc. Proveniența lor, care la început a produs mirare, curiozitate și semne de întrebare,a fost de pe tărâmuri mai apropiate granițelor noastre, ca mai apoi să vedem tot mai mulți sportivi sosiți din cealaltă emisferă.

Odată ce prezența lor a devenit o certitudine, ne-am gândit că acest fapt poate constitui un subiect de studiu și, de ce nu, al unuia cu caracter științific (dacă nu este prea pretențioasă această clasificare), destinat publicului larg, ceea ce și facem aici.

De la întrebarea simplistă „o fi bine, o fi rău?”, de la păreri și păreri auzite prin „oraș”, sau de la cei mai puțin sau mai mult specializați, am pornit la drum, din curiozitatea pe care o are cercetarea noastră și din dorința de a ajuta prin cunoașterea mai temeinică a acestui eveniment-fenomen prezent în desfășurarea activității rugbystice de la noi.

Am zis că, mai întâi, ar trebui să cunoaștem numărul total al acestor jucători prezenți activ, așa cum am spus, în campionatul nostru; mai apoi departajându-i după naționalitatea și țara de origine, vârsta și stagiul lor de jucători de rugby, specializarea pe posturi de joc, repartiția în cluburile românești, condițiile de legitimare sportivă etc.

Cu ajutorul domnului profesor Daniel Mitrea, căruia îi mulțumesc și pe această cale, am deslușit „misterul”, domnia sa oferindu-mi, cu generozitate, date complete și foarte interesante.

Astfel, în anul 2010, a apărut în țara noastră primul jucător străin, un georgian, la clubul „Farul Constanța”. În momentul realizării acestui studiu, activau, legitimați la cluburile afiliate F.R.R., un număr de 77 jucători străini, repartizați în 6 cluburi, 3 din București (C.S.M., Steaua și Dinamo) și 3 din provincie (Baia Mare, Timișoara și Cluj). Cei 77 de jucători provin din 14 țări, paternitatea lor fiind următoarea: Tonga = 29, Fiji = 10, Noua Zeelandă = 10, Australia = 6, Africa de Sud = 5, Moldova = 5, Namibia = 3, Georgia = 2, Serbia = 2, Anglia = 1, Samoa = 1, Franța = 1, S.U.A. = 1, Slovenia = 1. Se observă faptul că doar 6 dintre țările de origine se află în Europa, acestea dând rugbyului nostru 12 jucători. Ceilalți 65 de sportivi provin din țări din afara vechiului continent. Vârsta medie a jucătorilor era în 2015 de 26 de ani.

Mergând cu analiza în profunzime și referindu-ne la specializarea acestor jucători pe posturile de joc, am constatat că din numărul total de 77, 40 de sportivi sunt jucători pentru liniile de trei-sferturi, iar 37 sunt înaintași. Preferințele cluburilor pentru acești 77 de jucători sau nevoia lor de a „acoperi” anumite posturi de joc deficitare ne arată următoarele situații:

C.S.M. București: are în efectivul său 17 jucători străini (câte 3 din Tonga și Australia, câte 2 din Fiji și Noua Zeelandă și câte 1 din Anglia, Samoa, Namibia, Georgia, Moldova, Africa de Sud și S.U.A.); 10 jucători sunt înaintași și 7 din linia de trei-sferturi;

Timișoara: are în efectivul său 15 jucători străini (câte 5 din Tonga și Noua Zeelandă, 3 din Fiji și câte 1 din Africa de Sud și Serbia); 4 jucători sunt înaintași și 11 din linia de trei-sferturi;

Baia Mare: are în efectivul său 15 jucători străini (câte 3 din Tonga, Australia, Africa de Sud și Noua Zeelandă, 2 din Fiji și 1 din Georgia); 5 jucători sunt înaintași și 10 din linia de trei-sferturi;

Steaua: are în efectivul său 12 jucători străini (7 din Tonga, 3 din Fiji și 2 din Moldova); 8 jucători sunt înaintași și 4 din linia de trei-sferturi;

Dinamo: are în efectivul său 11 jucători străini (8 din Tonga, 2 din Moldova și 1 din Namibia); 6 jucători sunt înaintași și 5 din linia de trei-sferturi;

Cluj: are în efectivul său 7 jucători străini (3 din Tonga, 2 din Namibia și câte 1 din Franța și Serbia); 4 jucători sunt înaintași și 3 din linia de trei-sferturi.

Mai întregim informația noastră și cu faptul că două dintre cluburi au antrenori străini: C.S.M.B. are un specialist provenit din Africa de Sud, iar Timișoara unul din Noua Zeelandă.

Datorită unor clauze regulamentare se permite acestor jucători să fie selecționați în lotul echipei naționale și să reprezinte România în meciurile internaționale. Chiar la ultima confruntare internațională, România a avut în componența echipei sale 5 jucători străini, care activează în campionatul nostru: unul din Georgia (taloner), doi din Africa de Sud (înaintași în liniile a II-a și a III-a) și unul din Noua Zeelandă (linia de trei-sferturi). Și o ultimă noutate, care spune că, în campionatul intern, în 2016, se va permite înscrierea pe foaia de joc a unui număr de doar 6 jucători străini, și nu 8 cum s-a permis în ediția 2015.

În concluzie, părerile, ca orice părere, sunt diferite, în ceea ce privește prezența jucătorilor străini în activitatea competițională internă. Se spune că acest plus (77) de jucători străini, care evoluează pe terenurile noastre, constituie un minus egal (77) de jucători români, care stau pe margine. Nu dăm vina pe nimeni (jucători, tehnicieni, patroni, selecție, proces tehnologic de pregătire etc.), dar ne întrebăm dacă aceste stări de fapt „or fi bune, or fi rele?” Vom trăi și vom vedea, dar credem că aceste situații pot fi considerate viitoare teme de studiu pentru Federația Română de Rugby.

 

de prof. Mihai Cojocaru