Opriti timpul!

Cred că nu există sportiv din generațiile trecute, care să nu gândească retrospectiv, cu oarecare nostalgie, că timpul a trecut așa de repede, lăsând în urmă amintiri, trăiri emoționale și amprente, care nu vor fi uitate sau șterse vreodată. „Opriți timpul!” este vocea interioară, ce îndeamnă la reeditarea a tot ceea ce a fost sublim, și am vrea să trăim continuu dulceața clipelor sau să le putem îngheța pentru eternitate. ”Opriți timpul!” este o dorință nerealizabilă material, întrucât trecerea timpului ne-a făcut să înțelegem mișcarea materiei, ce duce inevitabil la schimbarea realității, realitate pe care o percepem odată cu trecerea timpului, privind fotografiile „alb-negru”.

Mărturisesc că am emoții, când întâlnesc pe facebook sau pe stradă nume și chipuri de foști rugbyști, ce arată trecerea timpului peste ei, iar unii dintre ei au trecut deja pragul „de dincolo de timp”. Și nu pot să rostesc sau să scriu un nume, pentru că aș putea nedreptății pe cineva, fiind toți monștrii-sacri ai rugbyului, reprezentând simboluri și valențe ce au zidit, prin prestația personală, măreața operă rugbystică, ce va rămâne înscrisă în istoria rugbyului românesc.

„Opriți timpul!” este sintagma care ne reunește și, printr-o hiper-comunicare, vom reuși nu să oprim timpul, ci să-l determinăm să lucreze în favoarea noastră.

Să nu gândim bacovian! Majoritatea seniorilor este la vârsta înțelepciunii. Suntem conștienți că nu ne putem plasa lângă generația tânără, dar o putem admira și susține. Lângă generația de mijloc nu ne regăsim, iar locurile lângă cei în vârstă s-au rărit și a rămas doar nostalgia tinereții (apud Corneliu Baba).

Am scris acest eseu ca pe un corolar al trăirilor mele, al respectului pe care îl văd în comunicarea dintre noi rugbyștii în mediul virtual (pe facebook), iar această legătură demonstrează valențele morale, pe care le-a cultivat rugbyul în toți practicanții acestui sport nobil (respect, onestitate, ajutor reciproc, prețuirea adversarului etc.).

Dacă cineva poate să „oprească timpul”, s-o facă. Vom câștiga cu toții, dar în special seniorii. Închei aceste rânduri și vă rog să primiți expresia înaltei mele considerații și tot respectul meu.

 

2 aprilie 2015                                                             Un rugbyst bătrân

 

de prof. Constantin Șerban
maestru emerit al sportului

(eseul a fost citit de către autor în cadrul Adunării Generale a A.I.R. la 21 aprilie 2015)