Pledoarie pentru rugby

Scurt istoric

Omul a simțit nevoia de mișcare, de întrecere, de a-și măsura forțele, de îndemânare, de autodepășire. Încă din Evul Mediu se cunoștea jocul cu mingea, un strămoș al rugbyului actual se practica în Franța și se numea „La Soule”. Varianta modernă, oficială a sportului cu „balonul oval” a fost inventată în orașul Rugby din Anglia, în anul 1823, când un elev, membru al unui colegiu, jucând fotbal și fiind supărat că nu se prea întâlnea cu mingea, a luat-o în brațe și a culcat-o în spatele porții. În acest mod au apărut premizele jocului de rugby, perfecționate continuu până în zilele noastre.

În țara noastră acest sport a fost implementat de către românii care au studiat în Franța. În 1913 apar primele cluburi de rugby, iar în 1919 se dispută primele meciuri internaționale: România – Franța și România – S.U.A.

Baronul Pierre de Coubertin și-a făcut studiile în orașul Rugby, astfel că nu este de mirare că rugbyul a devenit sport olimpic. Ca urmare, la Jocurile Olimpice din 1924 de la Paris, România obține o medalie de bronz la disciplina rugby, aceasta fiind prima medalie olimpică din istoria participării noastre la Olimpiade.

Cu ocazia marelui Eveniment Olimpic Londra 2012, aducem prinosul recunoștinței noastre întemeietorului Olimpiadei Moderne și promotorului rugbyului ca probă olimpică, baronului Pierre de Coubertin, el însuși practicant al nobilului sport și, în același timp, arbitrul finalei primului campionat francez de „Rugby Union”, disputată la 20 martie 1892.

La 26 martie 1931 s-a înființat Federația Română de Rugby, iar rugbyul din România a fost așezat pe baze moderne. Rugbyul a cuprins întreaga planetă; se joacă pe toate continentele: Europa, Asia, Africa, Australia și America, din Canada până în Argentina, dar și în țări insulare, precum Noua Zeelandă și Japonia, sau chiar în tot arhipelagul Malaiezian. Rugbyul a devenit un fenomen social.

Rugbyul nu este un joc de golani, practicat de domni (dictonul lui Henry Blaha¹, ce pare să fi fost însușit și de baronul Pierre de Coubertin), rugbyul este un spirit. Când Divinitatea a creat Corola de Minuni a Lumii, oamenii au luat din ea rugbyul, l-au șlefuit ca pe un diamant, iar fațetele lui dau generațiilor de rugbyști lumină, culoare, suplețe fizică și psihică, norme morale și sociale.

Aceste valențe rugbyștii și le-au însușit, le-au dezvoltat și le-au perfecționat, iar astăzi rugbyul face parte din elita mondială.

Dragi Părinți, îndrumați copiii spre practicarea acestui inegalabil sport, care-i va forma pentru viață, îi va face mai puternici, mai disciplinați, mai înțelepți, precum înaintașii lor.

Prof. Șerban Constantin,
Maestru emerit al sportului