Sarbatori Fericite!

Asociatia Internationalilor de Rugby adreseaza un CRACIUN FERICIT tuturor iubitorilor de rugby, un An Nou 2021 mai bun, multa sanatate si calduroasa urare LA MULTI ANI! Va multumim pentru colaborare....

A incetat din viata Vasile (Tutu) Chirondojan

S-a stins din viata, la varsta de 74 de ani, presedintele singurului club privat de rugby juniori din tara, Vasile ( Tutu ) Chirondojan. Fost arbitru international, in perioada anilor 80-90, nea Tutu, asa cum ii spuneau cei din lumea rugbyului, a devenit apoi presedintele clubului Cleopatra Constanta. Sub comanda sa clubul constantean a cucerit numeroase medalii la competiiile nationale de juniori, multi jucatori ai clubului de la malul Marii Negre, devenind apoi si componenti ai echipelor nationale de juniori, tineret, seniori ale Romaniei. Inmormatarea va avea loc, azi – 27 noiembrie 2020, la cimitirul Central in jurul orei 13.00 !!! Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace !!! Consiliul de conducere al...

Valeriu Irimescu – omul care a schimbat rugby-ul românesc – 1976-1978 (4)

Valeriu Irimescu cu foțtii săi jucători în 2014: Ion Garofil, Mircea Ortelecan, Dumitru Mihalache, Petre Motrescu, Mircea Paraschiv, Gheorghe Vărzaru, Ioan Bucan, Gheorghe Ion, Teodorin Tudose, Marin Ionescu, Florea Opriș, Mircea Munteanu Image source: Chris THAU Valeriu Irimescu, care împlinește 80 de ani pe 3 noiembrie, este unul dintre cei mai mari jucători și antrenori români de rugby. Chris Thau continuă serialul consacrat acestei legende vii a rugby-ului românesc. 1976 – An de cotitură Nu mai îmi aduc aminte cum am ajuns de la stadionul Giulești unde se jucase meciul cu Franța, la Hotelul Lido din centrul Bucureștiului unde s-a ținut banchetul in seara zilei de 14 noiembrie 1976.   Valeriu Irimescu a condus România la o victorie de prestigiu Image source: Chris THAU Eram cumva încă semi-anesteziat de intensitatea emoțională a spectacolului pe care îl urmărisem cu respirația tăiată, împreună cu Mihai Naca, antrenorul de atunci al echipei Farul, cu care petrecusem ziua împreună. Naca, care avea cinci jucători în națională (șase dacă îl includem și pe Dărăban care se transferase la Dinamo) era în al 9-lea cer de fericire. Irimescu, era cumva detașat de vânzoleala din restaurant, așezat, ca de obicei, tăcut și gânditor, la masa oficială, aranjată în formă de careu în centrul restaurantului de la parter. Doar ochii îi străluceau neobișnuit de intens reflectând arderea interioară și starea de fericire completă care-l învăluise după meciul extraordinar de după masă. Unul dintre eroii zilei, Mihai Bucos, a intrat în restaurant purtând-și sacoul cu căptușeala pe dinafară, un fel de bobârnac dat francezilor, care, mi-a explicat el, își întorseseră tot așa sacourile cu căptușeala în afară la...

Valeriu Irimescu, omul care a schimbat Rugby-ul Românesc (3) “România cu un motor de 15 tigri putere”

Echipa României pe stadionul Giulești, înaintea meciului câștigat cu Franța, 15 – 12, pe 14 noiembrie 1976 Image source: Chris THAU Chris Thau continuă povestea carierei marelui antrenor român, cu episodul al 3-lea al capitolului “Valeriu Irimescu – Antrenor”, cu referire la anii 1975 – 1976 când tânărul tehnician și-a dovedit măiestria ca tactician și pedagog. În cea mai mare parte articolul se ocupă de efectele pe care le-a avut Turneul din Noua Zeelandă asupra rugby-ului românesc, precum și de meciul dintre România și Franța (scor 15-12) jucat pe 14 noiembrie 1976, pe stadionul Giulești – probabil cel mai dramatic meci din istoria rugby-ului românesc de până atunci. Titlul – “La Roumanie avait quinze tigres dans son moteur.” (Motorul României de 15 tigri putere!), este împrumutat din articolul semnat de Henri Garcia în ziarul L’Equipe din 15 Noiembrie 1976.) Factorul Noua Zealandă – secretul unui meci nul Înaintașii români, aici Mușat și Pop, s-au luptat de la egal la egal cu neo-zeelandezii Image source: Chris THAU     Turneul din Noua Zeelandă din 1975 s-a încheiat cu meciul dintre echipa României și selecționata de tineret a Noii Zeelande, așa numiții New Zealand Juniors, o echipă puternică, conținând multe din talentele potențiale ale noii generații de jucători All Black, inclusiv tinerii, pe atunci (și destul de curând) legendarii Graham Mourie, căpitan și linia a 3-a si mijlocașul la grămadă David Loveridge, întâmplător ambii produse ale provinciei Taranaki. Meciul s-a terminat la egalitate 10-10, dar ulterior a generat o controversă considerabilă în presa din Noua Zeelandă, mai ales că după ce fusese condusă cu 10-0, echipa României a reușit să-și revină jucând...

Valeriu Irimescu, cel care a schimbat rugby-ul românesc:(2) Antrenor (1973 – 1975)

Valeriu Irimescu a schimbat fundamental modul de antrenament în rugby-ul românesc Image source: Chris THAU Valeriu Irimescu a fost unul dintre cei mai mari jucători de rugby pe care i-a avut România. În 1973, la vârsta de numai 32 de ani el a devenit antrenorul echipei naționale. Chris Thau continuă povestea lui “Jiri”, omul care a schimbat rugby-ul românesc. Ca orice lucru în România, numirea lui Irimescu în funcția de antrenor principal nu a fost o problemă simplă. Pentru început, de îndată ce s-a întors, i s-a cerut să se întoarcă la Angouleme pentru a ajuta clubul care se lupta să încheie sezonul pe un loc fruntaș. Cu toate acestea, la sfârșitul sezonului, Angouleme a retrogradat, iar Irimescu nu a putut face mare lucru pentru a schimba soarta clubului, așa că până la sfârșitul primăverii, el era din nou în București. La întoarcerea la începutul anului 1973, România era antrenată de doi foști jucători, Dumitru „Titi” Ionescu, o mijlocaș la grămadă și căpitan și Theodor Rădulescu, pilier  internațional. După cum au avertizat experții, numirea lor comună a fost o formulă problematică, deoarece ambii, vestiți pentru cunoștințele și pasiunea lor, aveau în același timp personalități puternice și opinii înrădăcinate asupra selecției și tacticii echipei. Turneul din Argentina În septembrie 1973, echipa României, în frunte cu mijlocașul la grămadă Petre Florescu, a plecat pentru turneul său în premieră în America de Sud – cu șase meciuri în Argentina.   Gheorghe Dumitru s-a numărat printre jucătorii entuziasmați de schimbările introduse de Irimescu Image source: Pinterest Nu a fost un turneu triumfal după orice standarde, deși a avut și momente bune, dar a...

Valeriu Irimescu, cel care a schimbat rugby-ul românesc:(1) Jucătorul

Valeriu Irimescu este unul dintre cei mai mari jucători și antrenori români de rugby Image source: www.frr.ro Valeriu Irimescu este unul dintre cei mai mari jucători și antrenori din rugby-ul românesc. Christian Thau face un portret al acestei figuri de legendă care a schimbat practic rugby-ul românesc. Este o sarcină ingrată să încercăm să evaluăm cu exactitate contribuția pe care Valeriu Irimescu – „Jiri” pentru coechipieri și prieteni și „Profesorul” pentru generațiile de jucători pe care i-a educat și antrenat până la pensionarea sa în 1991- a avut-o la dezvoltarea si propașirea jocului cu balonul oval in România natală, inițial ca jucător cu formidabila echipa a României din anii 1960 iar apoi ca antrenor al echipei naționale din 1973 pana in 1986. Încă nu împlinise 20 de ani (s-a născut pe 3 noiembrie 1940) când și-a început ilustra carieră internațională apărând la centru alături de partenerul si prietenul sau din copilărie, șugubățul Mihai Vusec, în legendara echipă românească care a învins Franța pentru prima dată pe 5 iunie 1960. Un tip perfecționist, obsedat de detaliile fine ale jocului încă din perioada sa de formare la clubul bucureștean Grivita Roșie (titulatura comunistă a clubului de rugby al Atelierelor CFR Grivița din București), el a început să joace rugby de la vârsta de 10, la sfatul tatălui său Vladimir Irimescu, un binecunoscut inginer grivițean și un pasionat de rugby. „Deși Vusec era cu doi ani mai in vârstă decât Jiri, cei doi  se antrenau împreună de când i-am întâlnit eu pentru prima oara”, își amintește scriitorul și istoricul Traian Moldoveanu, fost jucător al echipei Grivița la sfârșitul anilor ’60, si autor al istoriei clubului....

Campion de legendă în filatelia românească

Cu o viaţă dedicată sportului, pentru care au fost răsplătiţi cu aplauze, numeroase premii şi diplome, sportivii români şi-au câştigat respectul şi atenţia publicului. Aproape de valorile naționale, dar păstrând distanța socială, susținătoare continuă a proiectelor și inițiativelor promotoare de valori și cultură sportivă, vineri, 23 octombrie 2020, Romfilatelia a organizat la sediul societății un eveniment de lansare a întregului poștal cu timbru dedicat performanțelor singurul român inclus în Wall of Fame-ul din World Rugby Museum și de a poziționa România pe harta legendelor sportive: Mircea Paraschiv. În semn de respect şi preţuire pentru valorile sportului românesc, sub egida „Campioni de legendă“, Romfilatelia înscrie în grafica sugestivă  a acestui întreg poștal îndemnul unui mare sportiv şi antrenor: „În rugby nu ești niciodată singur și de multe ori reușita ta se datorează celor din jur : jucători și antrenori“. Într-o atmosferă încărcată de emotie, lansarea acestui întreg poștal a avut loc în prezența Domnului George Straton, fost Președinte al Federației Române de Rugby si prietenilor din filatelie: Constantin Zamfir, arbitru de rugby,   Mihai Darie, colecționar, alături de colegi din echipa Romfilatelia. În deschiderea evenimentului, a luat cuvântul doamna Cristina Popescu,   General, menționând că Mircea Paraschiv a fost atras la început de mirajul balonului rotund. Cel oval a apărut în viață să la o selecție organizată la Școala Generală nr. 64, unde învață Mircea Paraschiv, de către regretata antrenoare Mariana Lucescu. „Am dovedit că prin filatelie se pot transmite cu ușurință și rapiditate mesaje pline de simboluri, care ajung la public într-o manieră creativă și mereu originală, timbrul prezentându-se că un excelent mijloc de informare în masă, de educare și promovare. Vă mulțumim pentru participare...

“Intrarea în legendă” – 60 de ani de la prima victorie împotriva Franței (III)

Sursa: https://www.rfi.ro/sport-121824-rugby-intrarea-legenda-60-de-ani-de-la-prima-victorie-impotriva-frantei-iii Mijlocașul la grămadă Costel Stănescu deschide balonul pe liniile dinapoi printr-un plonjon spectaculos Image source: Federația Română de Rugby Facebook Pe 5 iunie 1960 echipa de rugby a României învingea pentru prima oară Franța, cu 11 – 5 pe stadionul 23 August din București. Chris THAU încheie povestea acestui remarcabil succes al sportului românesc. “Alexandru Cel Mare” „Când l-am văzut pe Barbu pornind cu balonul, am luat-o în buclă, pentru a fi disponibil dacă avea nevoie de sprijin”, povesteste fundașul Alexandru Penciu. „Alerga cumva de-a lungul liniei de 5 metri, dar el era cu mult înaintea mea, plutind spre 22-ul lor. Când l-am văzut pe omologul meu Vannier făcând eforturi pentru a-l prinde, mi-am dat seama că Barbu va reuși să-l bată, pentru că menținea tot timpul avansul de 2-3 metri față de Rancoule care îl urmărea.  A reușit să-l bată pe Vannier pe linia de țintă și a marcat o încercare de 70 de metri.  A culcat balonul prea aproape de tușă pentru gustul meu, dar, nu a contat, așa că am pus balonul  jos și am făcut o gaură cu călcâiul pentru transformare. În mod normal, în astfel de ocazii, nu m-aș gândi la nimic când șutez la but, dar de data asta mintea mea s-a aventurat și m-am gândit la Nea Nae (Nicolae) Ghiondea, fostul fundașde la CCA care m-a învățat tot ceea ce știam despre postul de fundaș. Am lovit balonul cu bocancul și acesta a plutit printre buturi, ‚Bine  Nea Nae’, mi-am spus! Trecuseră cinci minute de joc și conduceam cu 5-0 ”, si-a reamintit Alexandru Penciu.   Legendarul fundaș Alexandru Penciu a marcat...

“Intrarea în legendă” – 60 de ani de la prima victorie împotriva Franței (II)

Sursa: https://www.rfi.ro/sport-121805-rugby-intrarea-legenda-60-de-ani-de-la-prima-victorie-impotriva-frantei-ii Echipa României a scris o pagină de istorie la meciul cu Franța din 1960 Image source: Federația Română de Rugby Facebook Pe 5 iunie 1960 echipa de rugby a României învingea pentru prima oară Franța, cu 11 – 5 pe stadionul 23 August din București. Chris THAU continuă povestea acestui remarcabil succes al sportului românesc. Inovațiile antrenorului Pădureanu În 1960, antrenorul Nicolae Pădureanu a dezvoltat o versiune timpurie a apărării accelerate și sincronizate, cu aproape jumătate de secol înainte de apariția in jocul modern a metodelor moderne de apărare (așa-numita „rushed defence”). Pentru a aplica metoda sa el s-a folosit de tinerii centri ai echipei României, Mihai Vusec și Valeriu Irimescu, al căror rol era acela de a pune presiune pe purtătorul de balon advers pentru a restrânge spațiul și timpul, împiedicându-i pe francezi să-și exploateze opțiunile pe spații largi la exterior, unde erau extrem de periculoși, prin ritm, îndemânare și fler. Amândoi, de abia trecuți de 20 de ani, Irimescu și Vusec erau jucători împliniți din punct de vedere tehnic, minunați mânuitori ai balonului și aprigi placheuri. În plus erau extrem de inteligenți și ambitioși. Ceilalți doi stâlpi ai apărării „Pădureanu” erau cei doi flankeri, maeștri ai placajului, căpitanul Viorel Morariu și partenerul său Mircea Rusu, al cărui rol era să se ocupe de oricine scăpa din ghearele centrilor. Pe modelul francez, flankerii români jucau stânga – dreapta, în acest caz particular, cu ușurință și succes deplin. În mod nesurprinzător, cei patru jucători menționați anterior aveau un factor comun – toți patru erau membri ai clubului campion Grivita Roșie București, câștigători ai Campionatului Național atât în ​​acel...

“Intrarea în legendă” – 60 de ani de la prima victorie împotriva Franței (I)

Sursa: https://www.rfi.ro/sport-121771-rugby-intrarea-legenda-60-de-ani-de-la-prima-victorie-impotriva-frantei-i Pe 5 iunie 1960 România a învins Franța pentru prima oară cu 11 – 5 pe stadionul 23 August din București Image source: www.frr.ro Pe 5 iunie se împlinesc 60 de ani de la prima victorie a echipei naționale de rugby a României împotriva Franței, un rezultat care a inaugurat o serie de succese de prestigiu și a lansat o generație de aur a rugby-ului românesc. Din mai multe motive, chiar și acum, 60 de ani mai târziu, enormitatea rezultatului acestui meci, jucat la 5 iunie 1960, la București, cu outsider-ul România învingând Franța (câștigătoare la egalitate cu Anglia a Turneului celor Cinci Națiuni cu doar două luni mai înainte) 11-5, încă nu a fost înțeleasă și acceptată de comunitatea mondială a rugby-ului. Nu trebuie să fii paranoic atunci când încerci să înțelegi de ce acest meci nu este așezat în panteonul celor mai mari surprize din lume, dar asta ajută. Această victorie a fost probabil (și este în continuare, după părerea mea) prima și cea mai mare surpriză din istoria rugby-ului, la egalitate, dacă nu chiar mai mare, cu vcitoria Japoniei asupra Africii de Sud la Cupa Mondială din 2015 sau poate distrugerea All Blacks de către francezi la Cupa Mondială din 1999. Și poate la fel de important, este că acesta nu a fost un accident. Ambuscada a fost plănuită și executată de către românii înșiși, care își îmbunătățiseră și rafinaseră cunoștințele lor de rugby în perioada scurtă de după război, beneficiind de avantajul lansării contactelor cu rugby-ul britanic, și mai ales cele două turnee în Anglia și Țara Galilor din 1955 și 1956. Faptul...

60 de ani de la prima victorie a României cu Franța

Sursa: https://www.rfi.ro/sport-121664-rugby-60-de-ani-de-la-prima-victorie-romaniei-cu-franta#.XtVN4FNQWGs.whatsapp Pe 5 iunie 1960 România a învins Franța pentru prima oară cu 11 – 5 pe stadionul 23 August din București Image source: www.frr.ro Pe 5 iunie se împlinesc 60 de ani de la prima victorie obținută de echipa de rugby a României împotriva Franței, 11 – 5 pe stadionul 23 August din București. Un eveniment istoric despre care vorbește la RFI jurnalistul Christian Thau. Această victorie a fost probabil (și este în continuare, după estimarea mea) primul și cea mai mare surpriză din istoria rugby-ului, la egalitate, dacă nu chiar mai mare, cu vcitoria Japoniei asupra Africii de Sud la Cupa Mondială din 2015 sau poate distrugerea All Blacks de către francezi la Cupa Mondială din 1999. Faptul că mass-media franceză, incapabilă să înțeleagă ce s-a întâmplat exact pe stadionul numit  la acea vreme „23 August”,  l-a calificat drept un rezultat ciudat, a contribuit la confuzie, cu toate acestea amnezia colectivă a comunității de antrenori francezi a înrăutățit-o,  ajutându-i pe români să rămână neînvinsi în întâlnirile lor anuale cu Franța timp de încă trei ani. „Să fiu sincer, nu știam absolut nimic despre echipa Franței. Am auzit obișnuita bășcălie despre liniile dinapoi, căre-ți vând fente și dansează în jurul tău și despre înaintașii care mănâncă copii cruzi la prânz ”, povestește aripa Aurel Barbu, unul dintre cei patru supravițuitori cu care a stat de vorbă autorul. Începând cu vineri 5 iunie puteți citi pe pagina RFI pasionanta istorie a primei mari victorii din rugby-ul românesc de către o generație de aur rememorată de Chris...

România – deținătoarea necunoscută a unui record mondial

Sursa: https://www.rfi.ro/sport-120908-rugby-romania-detinatoarea-necunoscuta-unui-record-mondial România a învins Franța cu 3 – 0 în noiembrie 1962 pe Stadionul 23 August la București Image source: Revista Sport noiembrie 1962 Echipa de rugby a României deține recordul mondial de meciuri internaționale fără înfrângere, este concluzia extraordinară prezentată în premieră la RFI. Jurnalistul Chris Thau care a făcut această descoperire povestește istoria acelei perioade de glorie. O revizuire recentă a bazei de date românești de după război a dezvăluit că Stejarii, cunoscuți la vremea respectivă după acronimul comunist de RPR (Republica Populară Română), sunt deținătorii efectivi ai unui record mondial, după ce au terminat neînvinși o serie de 25 de meciuri test conscutive (între care două victorii și două meciuri egale cu Franța), între mai 1959 și noiembrie 1964, depășind recordul considerat a fi deținut de Cipru, 24 de victorii în perioada 2008 – 2014. Primul meci al seriei s-a jucat împotriva Germaniei de Est (RDG), la acea vreme unul dintre adversarii obișnuiți ai României în patrulaterul est-european, “Cupa Victoriei”, care a inclus și Polonia și Cehoslovacia. Ar fi fost de mult un record stabilit, evident pentru toată lumea, dacă nu ar fi fost două erori bizare (înfrângeri cu 0 – 6 în loc de victorie cu 6 – 0 în fața Poloniei pe 24 mai 1960 și 6 – 24 în loc de 24 – 6 pe 22 mai 1961), care s-au strecurat aici și a derutat majoritatea statisticienilor, care par să verifice toate informațiile cu pachetele disponibile de gestionare a datelor on-line. În primul meci, românii, conduși în teren de legendarul lor pilier stânga (și uneori mijlocaș la deschidere), Gheorghe Pârcălăbescu, considerat de toată lumea drept strategul jocului agresiv și eficient pe înaintare al românilor,...

Mircea Paraschiv – rugby-ist român de legendă – premiat la Londra

Sursa: https://m.rfi.ro/sport-117643-mircea-paraschiv-rugby-ist-roman-de-legenda-premiat-la-londra Mircea Paraschiv (stânga) cu Sir Ian McGeechan, fost antrenor al Scoției și Leilor Britanici și Irlandezi Image source: Chris THAU Nominalizarea fostului căpitan al echipei României de rugby, Mircea Paraschiv, pentru unul dintre trofeele anuale ale Clubului Ziariștilor de Rugby (RUWC) a fost sărbătorită cu pompa cuvenită de cei circa 500 de ziariști, comentatori de radio și televiziune, foști și actuali jucători, antrenori și invitați prezenți în marea sală de festivități a Hotelului Marriott din Gosvernor Square, in Londra. Înființat în anul 1960, Clubul Ziariștilor de Rugby decernează în fiecare an, începand cu 1976,  premiul memorial “Pat Marshall,” unei personalități proeminente a rugbyului mondial. La dineul de anul acesta, trofeul, care a fost decernat pentru prima oară jucatorului galez si Leu Britanic Mervyn Davies în 1976, a fost prezentat lui Sya Kolisi, căpitanul Africii de Sud, campioana mondială. În afară de Marele Premiu “Pat Marshall”, ziariștii decernează un număr de premii speciale unor personalități de prestigiu ale rugbyului britanic si internațional. Printre cei invitați anul acesta s-a aflat și Mircea Paraschiv, fost căpitan si antrenor al echipei României, premiat pentru contribuția sa la dezvoltarea și propășirea rugbyului românesc. Sărbătorit la Londra Iată cum a fost introdus participanților la dineul din 13 Ianuarie fostul căpitan al României aflat în sala împreună cu soția sa, Smaranda:   Mircea Paraschiv cu fostul internațional englez Ugo Monye Image source: Chris THAU “Vă prezentăm asta seara o personalitate, care ne reamintește că marii jucători de rugby nu se nasc numai în țările așa numite de “Nivel Unu”. El a reprezentat România în 92 de meciuri internaționale între 1975-1987, dintre care 64 meciuri...

Ne-a parasit Valeriu Sabau

Ne-a mai părăsit un coleg dedicat balonului oval. Luni 20 iulie 2020 ne-a spus adio Valeriu Săbău, VALDI cum ii spuneau colegii si prietenii, cel care a evoluat la echipe de traditie din rugbyul romanesc:  Rulmentul Barlad, Stiinta Petrosani – aici si-a facut studiile universitare si Grivita Rosie unde si-a incheiat activitatea ca jucator. A jucat pe postul de centru si apripa avand o viteza exploziva, remarcandu-se prin numeroasele incecari care le-a inscris pentru echipele la care a evoluat. Dupa terminarea activitatii sportive a continuat ca secretar al Asociatiei Sportive Grivita Rosie Bucuresti. A fost membru al Comisiei de Disciplina a Federatiei Romane de Rugby. S-a remarcat prin seriozitate si competenta in toata activitatea sa profesionala si sportiva. A fost membru al Asociatiei Internationalilor de Rugby si al Clubului seniorilor din Rugby inca de la infiintarea celor doua asociatii. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace! Consiliul Director al...

Festivalul de rugby pentru copii GICA DARABAN – 30.11.2019

Dragi colaboratori, Sambata 30 noiembrie 2019, pe stadionul Dinamo, de la ora 10:00, se va desfasura ultimul Festival de rugby pentru copii al anului 2019. Va invitam sa participati in numar cat mai mare, pentru a ne bucura impreuna de calitatile tehnice, ardoarea si entuziasmul oferit de tinerii sportivi. La sfarsitul festivalului  fostii internationali din cadrul Asociatiei Internationalilor de Rugby vor premia efortul minunat al micilor rugbysti cu trofee si cadouri. Deasemeni cu aceasta ocazie va fi inmanat si TROFEUL “GICA DARABAN” de catre fiul regretatului international dinamovist.   FESTIVALUL DE RUGBY PENTRU COPII GICA...

LA MULȚI ANI! D-le Profesor Valeriu Irimescu

Colectivul de conducere al A.I.R. împreună cu toți membri A.I.R. ii urează d-lui Valeriu ( Jiri ) Irimescu un sincer și călduros ” LA MULȚI ANI “, pt.cei 79 de ani impliniti azi !

Alexandru Penciu – 01.11.2019

Vineri, 1 noiembrie 2019, Primul, Unicul și Inegalabilul Rugbyst al României, Alexandru Penciu, cel numit de britanici „Alexandru cel Mare”, împlinește distinsa vârstă de 87 de ani. Noi, membrii Asociației Internaționalilor de Rugby și ai Clubului Seniorilor din Rugby, într-un cor, îi urăm: „La Mulți Ani cu Sănătatea!”, alături de cei dragi.

LA MULTI ANI, OCTAV!!!

Azi, presedintele Rugby – Europe si membrul al C.I.O. implineste o frumoasa varsta, ocazie cu care ii uram sanatate, fericire si un calduros ” LA MULTI ANI ”...

Ne-a parasit Razvan Ciurea

DUMNEZEU SA-L IERTE !!! S-a stins din viata la varsta de 66 ani, fostul taloneur, campion european de juniori in anul 1972, la Roma.- Razvan Ciurea. Junior fiind a jucat la clubul Olimpia sub comanda antrenorului E. Denischi, apoi la seniori a imbracat tricoul clubului Progresul. A.I.R. care a achitat in totalitate cheltuielile de inmormantare, multumeste pe aceasta cale si d-lui G. Milca pentru sprijihul acordat...

Convocator

Nr. 2 / 17.04.2019 CONVOCATOR   Avand in vedere ca la data de 17.04.2019, nu a fost indeplinit cvorumul prevazut de disp. art. 33 alin. (1) din statutul Asociatiei Sportive „ASOCIATIA INTERNATIONALILOR DE RUGBY – ROMANIA”, in temeiul disp. art. 33 alin. (2) se dispune reconvocarea Adunarii Generale pentru data de 08.05.2019, orele 11:00, in sala de sedinte a Federatiei Romane de Rugby. Adunarea Generala, va avea urmatoarea ordine de zi: – Prezentarea invitatilor; – Alegerea prezidiului si a persoanei pentru redactarea procesului-verbal; – Alegerea Presedintelui, a Vicepresedintilor si a membrilor Consiliului Director; – Incetarea calitatii de secretar general a domnului Popescu Alexandru Valentin, ca urmare a decesului acestuia; – Numirea unui nou secretar general; – Retragerea calitatii de presedinte de onoare a domnului Dragomirescu Gheorghe; – Alegerea noului Presedinte de Onoare; – Prezentarea raportului de gestiune al Presedintelui pe anul 2018; – Prelungirea contractului de comodat pentru sediul asociatiei; –...

CONVOCATOR

Nr.1/29.03.2019 CONVOCATOR Asociatii – fondatori si membrii Asociatiei Internationalilor de Rugby – Romania sunt convocati, la data de 17.04.2019, orele 10:00, in sala de sedinte a Comitetului Olimpic si Sportiv Roman, la Adunarea Generala, ce va avea urmatoarea ordine de zi: – Prezentarea invitatilor; – Alegerea prezidiului si a persoanei pentru redactarea procesului-verbal; – Alegerea Presedintelui, a Vicepresedintilor si a membrilor Consiliului Director; – Incetarea calitatii de secretar general a domnului Popescu Alexandru Valentin, ca urmare a decesului acestuia; – Numirea unui nou secretar general; – Retragerea calitatii de presedinte de onoare a domnului Dragomirescu Gheorghe; – Alegerea noului Presedinte de Onoare; – Prezentarea raportului de gestiune al Presedintelui pe anul 2018; – Prelungirea contractului de comodat pentru sediul asociatiei; –...

S-a stins din viata Aurel Bojinescu

A.I.R. anunta disparitia celui care a fost Inginer Aurel Bojinescu. Nascut la data de 20 aprilie 1942, ” nea Boje ” a evoluat la juniorii Grivitei Rosii, impreuna cu M. Wusek si Tudor George – Ahoe. Continua sa joace la Stiinta Petrosani – seniori, unde ii are are ca si colegi, printre altii pe N.Ureche, Ion Dijmarescu, V. Sabau, Absolvent al Universitatii din Petrosani, urca treptele ierarhice in plan profesional, si ajunge in decada anilor 80-90, director la intreprinderea ” Marmura “. In diferite perioade de timp a indeplinit functia de presedinte al sectiei de rugby a C.S. Sportul Studentesc si C.S.A. Steaua Bucuresti. Dupa Revolutia din 1989, vicepresedinte al F.R.Rugby. dar si presedinte al Comisiei de Disciplina a aceleiasi Federatii. Manager al echipei nationale de rugby a Romaniei la diferite turnee in strainatate. Un om care a ajutat multi oameni din rugbyul romanesc si pe care unii l-au uitat pe nedrept. Inmormantarea va avea loc la cimitirul Balaneanu-Iancului Nou, maine, vineri 22.03.2019, de la ora 11:00. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace...

In memoriam Popescu Alexandru

Ne-a mai părăsit un coleg dedicat balonului oval. Joi, 7 martie 2019 ne-a spus „Adio”, Alexandru (Sandu)  Valentin Popescu. Născut în București, la 13 martie 1947, a evoluat pentru prima dată, ca jucător de rugby la Clubul Sportiv Scolar, sub bagheta unui ”monstru sacru” al rugbyului românesc, Ion Munteanu, dar cunoscut la noi, în țară, sub numele de Cornel. După terminarea junioratului joacă pentru cluburile ASE, Institutului de Construcții, Sportului Studențesc și din nou ASE-ului. Se specializează pe postul de pilier dreapta și reușește să adune 5 selecții pentru echipa națională de juniori a României in anul 1965. Intre anii 1971 si 1980, arbitru divizionar. Pe plan profesional economist, diplomat și ofițer superior ( colonel in retragere ) absolvent al Facultății de Comerț Exterior, Academiei de Stiințe Sociale și Politice, Facultatea de Relații Internaționale, Universității Politice și de Conducere. Un personaj jovial, cu un limbaj elevat, vorbitor la perfecție a limbii engleze, nea Sandu lasă un gol imens în rândurile Asociației Internaționalilor de Rugby – România, al cărui Secretar General era, dar și al rugbyului românesc care pierde încă un om de o calitate inestimabilă. Trupul neinsuflețit va fi depus, de azi, 8 martie la capela cimitirului Bellu Ortodox, iar înmormântarea va avea loc, mâine, 9 martie la orele 14.00.   „Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!”   Consiliul Director al Asociației Internaționalilor de Rugby –...

S-a mai stins o stea – Radu Demian

În noaptea de sâmbătă spre duminică (11 – 12 august 2018) s-a mai stins o stea din constelația Rugbyului Românesc. A încetat să mai bată inima mare a celui ce a fost Radu Demian, unul dintre cei 15 care au îngenuncheat pentru prima oară Franța în 1960. Era doar la a doua selecție în echipa națională, dar apoi avea să strângă un total impresionant pentru anii aceia, 34 meciuri test și 4 meciuri amicale, record ce avea să reziste multă vreme. Și încă un record: nu a început nici un meci internațional pe banca de rezerve, la toate a fost titular. Radu Demian, pentru prieteni „Gibonul”, s-a născut la 10 aprilie 1938 în Cluj – Napoca. Contactul cu lumea rugbyului l-a luat la vârsta de 14 ani, fiind legitimat la juniorii Științei Cluj. Când a împlinit 18 ani a fost admis la Institutul Politehnic din Cluj – Napoca și, în subsidiar, se transferă la echipa Voința Cluj din divizia B, unde îl are ca antrenor pe celebrul Grigore Aman. Este evidentă dorința sa de a-și concentra atenția pe realizarea profesională, lăsând temporar rugbyul în plan secund, chiar dacă în 1958 se transferă la Știința Cluj, echipă din primul eșalon rugbystic, condusă de un alt nume celebru, Dumitru (Bebe) Manoileanu. La 27.09.1959 Radu debutează în echipa națională, într-un meci câștigat împotriva R.D.G. cu 38 – 6. Selecționerii acelei echipe au fost Cornel Munteanu și Victor Vardela și se știe că cei doi aveau cum se spune „un ochi deosebit” pentru descoperirea de tinere talente. Dat fiind că în 1960 Radu Demian obține diploma de inginer mecanic, ce îi asigură un...

Halterofilă antrenată de atletul rugbyst – doi români în Suedia

de: Chris THAU Într-o epocă în care specializarea în sport este tot mai accentuată, doi români din Suedia, o sportivă și antrenorul ei, constituie o excepție. Jurnalistul Christian THAU povestește istoria fascinantă a acestui tandem. În mai puțin de un an, Daniela Gherman, născută în 1997 în Satul Negrești din Țara Oașului, a evoluat de la o poziție de anonimat în sportul suedez, la cea de stea al halterofiliei scandinave. În septembrie anul trecut, după câteva luni de antrenamente de haltere, Daniela câștiga titlul de campioană de juniori a Suediei la categoria 63 de kilograme cu un total de 163 de kilograme la concursul de la Bregsjo, după care, două luni mai târziu, lua medalia de aur la Campionatele Scandinaviei de Juniori de la Helsinki. Anul acesta, în martie, încununând o perioada de evoluție continuă, ea devenea campioana de senioare a Suediei cu un total de 191 de kilograme, un progres uluitor de 29 de kilograme în mai puțin de un an. Un an productiv care i-a asigurat tinerei halterofile accesul la scena internațională cu circa doi ani înainte de Jocurile Olimpice de la Tokyo, la care speră să participe. Totul a început în anul 2005 când Daniela, pe atunci în vârstă de opt ani, și familia ei (tatăl Ioan, mama Maria și cei doi frați Alexandru și Niculae) emigrau din România, stabilindu-se în orașul Kristianstadt, din sudul Suediei. Pasionată de sport de la o vârstă fragedă, ea a început prin a juca fotbal, handbal, baschet și fotbal american. Apoi a fost atrasă de atletism și a început să se antreneze pentru alergări, cu cursa de garduri, una din...

Ne-a părăsit discret

Anul acesta, pe 16 iunie ne-a părăsit discret, așa cum a fost toată viața sa, un mare rugbyst, unul dintre aceia care au făcut istorie și au intrat în istorie odată cu prima victorie asupra Franței (11 – 5), în acel iunie 1960 de neuitat, pe stadionul „23 August”. Atunci, prima linie română, formată din Cotter, Căpușan și Teofilovici, a talonat tot ce se putea talona, lăsând fără grai pe celebri Bariere, Domenech și Gregorio. Uitat de toți, chiar și de Federație, Nicolae Căpușan s-a stins din viață, după o grea și lungă suferință. Pentru toți cei ce l-au cunoscut și l-au apreciat Căpușan a fost un model de seriozitate, modestie și discreție. Poate de aceea despărțirea sa de această lume a trecut aproape neobservată. Nicolae Căpușan s-a născut la data 7 iulie 1930 în București și multă vreme nu a stârnit interesul celor ce conduceau lumea rugbyului, deși a debutat ca junior la Sportul Studențesc în 1947. În 1949, la terminarea junioratului, se transferă la Metalul București, unde joacă sub bagheta celebrului Tomiță Moldoveanu. Rămâne aici până în 1950, când este chemat sub arme. În mod ciudat, nici aici nu este remarcat vreme de doi ani și de abia la încheierea stagiului militar de 2 ani, clubul C.C.A. (devenit ulterior C.S.A. Steaua) îl înregimentează oficial, sub ordinele unor monștri sacri ai rugbyului românesc: Gogu Sfetescu, Puiu Argeșiu și Bombonel Cosmănescu. Din acest moment, cariera sa de rugbyst ia o turnură ascendentă, ce-l va plasa în lumea stelelor dintre buturi. Cu clubul militar Căpușan câștigă 5 titluri de campion național (1953, 1954, 1961, 1963, 1964) și 5 Cupe ale...

Munteanu Ion zis Cornel

Dacă întrebi oamenii apropiați sportului cu balonul oval cine este Munteanu Ion, o să ridice din umeri. Dacă însă o să-i întrebi de „Nea Cornel”, toți o să răspundă că a fost unul dintre cei mai de succes ambasadori ai acestui sport. Locuind în apropierea Stadionului Tineretului, la Domenii, încă din tinerețe a practicat diverse sporturi complementare: volei, baschet, înot, sărituri de la trambulină. Dar sportul care l-a vrăjit și i-a rămas în inimă toată viața a fost rugbyul. A fost un jucător de succes, un foarte bun mijlocaș la grămadă (demi de mêlêe) sau la deschidere, debutând în națională în anul 1940. Era un plancheur redutabil, având o mare clarviziune în joc. A fost căpitanul campioanei Stadiul Român. Ca arbitru a condus cele mai dificile meciuri din campionatul intern, pentru corectitudinea lui fiind cerut să le arbitreze de echipele deosebit de valoroase, pe plan național și internațional: Grivița Roșie, Steaua, Dinamo. A arbitrat multe meciuri internaționale, fiind, totodată, și Președintele Colegiului de Arbitrii. A fost recunoscut pentru sobrietate, corectitudine, arbitraj modern, aplicând mai mult decât corect legea avantajului. Dar pentru ca triunghiul să se închidă în modul fericit, după ce a fost jucător internațional și arbitru de excepție, a devenit și un antrenor de mare succes. Ca antrenor al naționalei de seniori i-a antrenat pe celebrul Alexandru (Cel Mare) Penciu, pe Mihai Wusek, Emil Dumitrescu, Ion Teodorescu, Mircea Iliescu. Ca echipă de club a antrenat echipa muncitorească Constructorul, devenită ulterior Energia, care practica un joc super-ofensiv, beneficiind de linia de trei-sferturi a naționalei: Adrian Mateescu, Vasile Nistor, Sorin Niculescu, Victor Luscal, Ion Teodorescu, Ion Sava, Marian Gabrielescu. Grămadă...