Nemuritorul
Maestru al Sportului și Antrenor Emerit, Theodor Rădulescu, unul dintre cei mai titrați antrenori români de rugby, a fost tehnicianul care a obținut doua victorii împotriva Franței (la București si la Auch), doua victorii împotriva Țării Galilor și o victorie împotriva Scoției.
A urmat cursurile SMTCF timp de doi ani, între 1948-1950. Debutul în rugby și-l face în 1948 în Campionatul Școlar la SMTCF. Joacă apoi, la juniori, la Clubul “Locomotiva” PTT (1949-1952), avându-l ca antrenor pe Fery Covaci.
Din 1952 joacă rugby și handbal în cadrul unităților militare de muncă “Șantierul” din orașul Brașov. Din 1954 este transferat la București, la Clubul “Constructorul”, unde activează ca jucător până în anul 1959, când trece la Clubul “Grivița Roșie”, unde devine un jucător cu adevărat consacrat, evoluând la acest club până în 1968, când se retrage din activitatea competițională. Aici cucerește patru titluri de campion național și un titlu de campion european, în 1964. Este selecționat în echipa națională în 1955, unde timp de noua ani joacă 18 jocuri internaționale și obține rezultate de valoare împotriva Franței, în special.
Profesia de antrenor o începe în 1964, la echipa de juniori a Clubului “Grivița Roșie”, unde activează până în 1970. Din acest an și până în 1973, este antrenor al echipei “Știința” Petroșani, având în același timp largi preocupări organizatorice și de selecție, oferind echipei naționale 6 jucători. În perioada 1973-1979 preia echipa “Sportul Studențesc” din București. În perioada 1979-1982 îl găsim pe postul de Antrenor Federal pentru jucători. Din 1982 conduce echipa Clubului Sportiv al Armatei “Steaua”, unde în răstimp de opt ani aduce acestui club șase titluri naționale și oferă numeroși sportivi echipei naționale. Acestor realizări li se adaugă spiritul sau gospodăresc în amenajarea și întreținerea bazei materiale a secției de rugby.
Theodor Rădulescu în postura de antrenor principal la clubul italian Arix Viadana
Antrenor al echipei naționale: la juniori în anul 1969 (locul III în Cupa FIRA); la seniori în perioadele 1970-1973, 1979-1981, 1985-1987, 1989-1991 și 1992-1995 (doua victorii împotriva Franței, la București și la Auch; doua victorii împotriva Țării Galilor, la București și la Cardiff, și o victorie împotriva Scoției, la București). Din 1991 este numit Antrenor Federal al FRR pentru seniori. În 1995 se retrage din activitatea interna, dar are o importantă contribuție în calificarea echipei noastre naționale la turneele finale ale Cupei Mondiale din 1991 și 1995, din Franța și din Africa de Sud. Totodată, în această funcție are preocupări pe plan metodologic, organizând cursuri de perfecționare și avansare a antrenorilor (juniori, A,B) pe plan intern primind solicitări de lectori din Franța (de trei ori). A fost membru în Biroul Federal si președinte al Comisiei Tehnice a Antrenorilor.
În perioada 1995 – 1998 a activat și ca antrenor în Italia, la Clubul “Arix Viadana”. În istoria clubului italian este inclus următorul paragraf referitor la Theodor Rădulescu: ”Atunci a fost angajat în grabă colonelul Theodor Rădulescu, fost antrenor al echipei române de rugby de la mondialele din Africa de Sud, un autentic guru al balonului oval în țara sa și cu înaltă recunoaștere la nivel european. Rădulescu a adus spiritul de disciplină și abnegație necesar celor 15 bărbați pentru a forma o adevărată echipă și, în cei trei ani cât a activat la Viadana (din 95 până în 98), a realizat promovarea în A1, dar, în primul rând, a format un grup de sportivi capabili, în doar câțiva ani după aceea, să facă marele salt.” (Prin „marele salt” autorul se referă la faptul că, în 1999, echipa clubului Arix Viadana a cucerit Cupa Italiei și a ajuns în semifinalele campionatului național, unde a pierdut în fața echipei RDS Roma, care avea să devină campioană națională. Pe parcursul acestui periplu Arix Viadana a învins echipe celebre, precum Treviso, L’Aquila și Rovigo.)
În 1999 a revenit, pentru o scurtă perioadă, la conducerea echipei R. C. Grivița, iar în 2000, tot pentru scurt timp, a redevenit membru al Biroului Federal și Antrenor Federal. În perioada 2000 – 2005 a fost consilier al F.R.R. pentru probleme de copii și juniori.
A trecut în neființă la 12 ianuarie 2011, după o îndelungată și grea suferință.