Această realizare, aparținând unui român, este atât de minunată și simbolică, în primul rând, pentru inițiativă și, mai apoi, pentru rezolvarea unei situații materiale dificile a rugbyului nostru, încât merită toată lauda.
Timbru F.R. Rugby
Întâmplarea, petrecută pe fondul urmărilor celui de al Doilea Război Mondial, a fost povestită chiar de „părintele” timbrului cu pricina, prințul Șerban Ghica – fost jucător internațional de rugby (vezi revista Rugby World nr. 4/2003). În 1943, la vârsta de numai 24 de ani, Șerban Ghica devenea președintele Federației Române de Rugby, ca urmare a demisiei predecesorului său, Nicolae Chrissoveloni. În această nouă postură, se confruntă cu serioase dificultăți financiare, cu repercusiuni asupra asigurării echipamentului sportiv și a deplasărilor echipelor reprezentative. Colecționar de timbre încă din copilărie, Șerban Ghica are ideea de a salva Federația prin emiterea unei serii de 5 timbre jubiliare, cu ocazia împlinirii a 30 de ani de rugby în România. La început este luat în derâdere și se confruntă cu un refuz net din partea Ministrului Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor, dar nu cedează. Face o mișcare inteligentă și îl numește pe generalul Gheorghe Teodorescu, Directorul General al Serviciilor Poștale, președinte de onoare al F.R.R. Apoi renunță la ideea seriei de 5 timbre și, cu sprijinul noului președinte de onoare și al altor relații ale sale din cercurile politice ale vremii, obține aprobarea scrisă a mareșalului Ion Antonescu, pentru editarea unui timbru jubiliar cu tematică din rugby. Prințul îi cere coechipierului său de club și de echipă națională, marelui jucător internațional și arhitect Ascanio Damian (la rândul său președinte al F.R.R. între anii 1947 – 1952 și rector al Institutului de Arhitectură între anii 1959 – 1969) să deseneze macheta acestui timbru. Așa s-a născut timbrul jubiliar cu valoarea nominală de 200 lei, reprezentând un jucător ce manevrează balonul oval pe un fond roșu. Din cei 200 lei ce se încasa pe acest timbru, 16 lei reveneau Poștei Române, iar 184 lei se vărsau în contul Federației Române de Rugby, care, în scurtă vreme, a devenit, din cea mai săracă, cea mai bogată federație sportivă din România, fondurile sale depășind pe cele ale Federației de Fotbal. S-au tipărit 70.000 de exemplare, care aduceau F.R.R. un venit de 12.880.000 lei, sumă ce, convertită la data respectivă, reprezenta echivalentul a 15 kg de aur. Povestea nu se oprește aici: la 23 august 1944, în urma ruperii alianței cu Germania, președintele Ghica, împins de o premoniție, a ridicat de la sediul F.R.R. de pe strada Lahovari și a dus acasă 16.400 timbre nevândute și 6.182.400 lei. Și bine a făcut. La 26 august 1944 aviația germană a bombardat centru Bucureștilor, distrugând din temelii vechiul sediu al Federației (așa s-a pierdut întreaga arhivă a F.R.R.). După război, tânărul președinte a fost destituit de către reprezentanții regimului comunist, dar acesta, înainte de a-și începe lungul periplu prin pușcării și domicilii forțate, și-a găsit timp să predea, cu acte în regulă, toată averea Federației, miraculos făcută și, la fel de miraculos, salvată de un om de toată isprava și toată noblețea.
Subiect prelucrat de prof. Mihai Cojocaru
în „Enciclopedia Educației Fizice și Sportului din România”