Jiri
Sâmbătă 3 noiembrie 2012. Dublă aniversare pe stadionul Parcul Copilului. Grivița împlinește 80 de ani, iar Valeriu Irimescu 72 de ani
Valeriu Irimescu s-a născut la 03.11.1940 în București și este profesor de educație fizică, absolvent al Institutului de Educație Fizică și Sport. Ca jucător de rugby a debutat la vârsta de 10 ani la clubul „Locomotiva – Grivița Roșie”, la juniori – copii, sub conducerea antrenorului Tudor Georgescu (Ahoe).
Mai apoi, trece în echipa de seniori a aceluiași club (antrenori Gheorghe Pârcălăbescu și Viorel Morariu), cu care va obține 8 titluri de campion național, iar în 1964 va deveni și campion al Europei, după ce echipa sa va cuceri Cupa Campionilor Europeni, învingând în finală pe campioana Franței Stade Montois.
Ca jucător s-a specializat pe linia de trei sferturi, dar și ca fundaș. S-a remarcat, de asemenea, și ca un bun executant al transformărilor și al loviturilor de picior căzute (dropgoluri). S-a remarcat și a impresionat prin jocul său elegant – dar eficace, prin precizia și siguranța execuțiilor sale tehnice și, în general, a totalității gesturilor rugbystice.
Ca „jucător internațional A” a acumulat 30 de prezențe în prima reprezentativă a României, în intervalul 1960 – 1970, fiind chiar și căpitanul echipei naționale. Din cele 12 jocuri susținute împotriva Franței, dintre care 3 câștigate și 2 terminate la egalitate, iese în evidență întâlnirea din anul 1968 de la București, câștigată de România cu scorul de 15 – 14, în care toate punctele naționalei noastre au fost înscrise de către Valeriu Irimescu. De altfel, ziarul sportiv L’Equipe din data de luni 2 decembrie 1968 titra pe prima pagină cu litere mari „BUCAREST: IRIMESCU 15 – FRANCE 14”. Imediat sub titlul se afla o fotografie cu Irimescu șutând spre buturile franceze, cu o scurtă explicație: „Patru transformări și un dropgol ale lui Irimescu. România a făcut diferența.”
Valeriu Irimescu, împreună cu nepotul său, pe stadionul Arcul de Triumf în vara anului 2012, la sărbătorirea a 25 de ani de la primul titlu de campioni juniori cucerit de clubul Locomotiva
În anul 1970 Valeriu Irimescu pleacă în Franța și activează ca jucător profesionist la echipele de elită Paris Université Club (PUC) și Sporting Club D’Angoulême. În această perioadă joacă și în selecționata Parisului, împotriva echipei Londrei.
Revenit în țară, Valeriu Irimescu este numit antrenor federal, funcție pe care o ocupă până în 1991, făcând astfel parte din colectivul tehnic care a calificat echipa națională a României la cea de a doua ediție a Cupei Mondiale (1991). De reținut că în 1990, în același mandat de antrenor federal, echipa Românie a înregistrat singura victorie în deplasare împotriva Franței (12 – 6 la Auch).
În 1991 pleacă, din nou, în Franța, unde antrenează o echipă din apropiere de Toulouse, ca ulterior să devină antrenorul echipei Metro Paris.
În perioada 1974 – 1991 a fost desemnat, în urma Congresului de la Haga, vice-președinte al F.I.R.A. În această calitate a fost prezent, ca lector, la aproape toate cursurile de formare arbitri din Europa. A ocupat funcția de membru al Comisiei Tehnice F.I.R.A., iar din 2006 a devenit și membru al Comisiei Tehnice a F.R.R. Din anul 2007 este membru al Clubului Seniorilor din România, iar din anul 2008 este președintele de onoare al Asociației Internaționalilor de Rugby din România (A.I.R.).
Pentru rodnica sa activitate a fost distins cu titlurile de Maestru Emerit al Sportului și Antrenor Emerit. Personalitatea sa este prezentă în filele Enciclopediei Educației Fizice și Sportului din România.
Prof. Mihai Cojocaru
București, aprilie 2013