Aniversarea lui Penciu – Și Italia ar trebui să-i sărbătorească faptele

Alex Penciu a împlinit 82 de ani. Românul i-a sărbătorit cu modestia ce-l caracterizează, în casa sa din Belluno, de pe malul râului Ardo. Dar cu totul altfel de manifestări ar merita sărbătorit acest „țigan” extraordinar, care a decis să-și transplanteze rădăcinile în Italia, acum mai bine de 30 de ani. Cu un instinct extraordinar, înzestrat cu un stâng fin și un drop elegant, Penciu nu a fost doar unul dintre străinii cei mai buni care au jucat vreodată în campionatul nostru și un mit al rugbyului românesc, ci și un campion absolut la vârful scenei internaționale a anilor ’60. Cât de mare? Englezii nu au ezitat să-l boteze Alexandru cel Mare, atunci când, în 1955, l-au admirat într-un turneu cu echipa națională. Swansea, Cardiff, Bristol și Harlequins: o victorie, două egaluri și o înfrângere. Ovații în delir ale celor 60.000 de spectatori de pe Arms Park, iar în presa britanică o comparație cu legendarul Bob Scott din All Blacks. Cu nimic mai prejos decât legendele rugbyului francez, și pentru că, între 1960 și 1963, „les Bleus”, care câștigau în mod regulat „Turneul celor 5 Națiuni”, nu au reușit niciodată să bată România lui Penciu, Viorel Morariu și Radu Demian. Și era Franța fraților Boniface. Prima victorie a fost la București, în 1960, în fața a 50.000 de spectatori (11 – 5) cu 2 drop-uri și o transformare ale lui Alex). Anul următor, un egal (5 – 5) la Bayonne, apoi, la 11 noiembrie 1962, un nou succes la București (3 – 0), decis de piciorul lui Penciu. În fine, în decembrie 1963, un 6 – 6 la Toulouse....

IN MEMORIAM – Paul Ciobanelu

O veste de ultimă oră a îndurerat lumea rugbyului la 12 noiembrie 2014. Paul Ciobănelu a încetat din viață, după o grea și îndelungată suferință, la numai 75 de ani. Încă o dată soarta a fost nedreaptă cu acest OM de CARACTER inegalabil. Am scris om și caracter cu majuscule și oricine l-a cunoscut pe acest lord al rugbyului românesc și mondial ne poate susține în această afirmație. Paul Ciobănelu a salvat vieți și a ușurat suferința altor oameni loviți de soartă ca și el. O scurtă biografie a lui Paul Ciobănelu ne va da posibilitatea să vedem mai clar unde se plasează acesta în galeria marilor români. S-a născut și a copilărit în Rahova. Tatăl său a murit pe frontul de Est când el avea 4 ani, iar mama încerca singură să țină o casă grea. A urmat școala primară în cartier, dovedind reale aptitudini pentru fizică și matematică, drept care este admis, fără examen, la liceul “Mihai Eminescu”. Ca sportiv a încercat fotbalul, dar nu s-a putut acomoda cu lumea pestriță și vulgară din jurul acestui sport. În 1957, un prieten, Puiu Niculescu, jucător la Progresul, îl duce la un trial de rugby organizat de CCA, echipă ce suferea din cauza epurărilor politice din armată. Este primit în echipă și Petre Cosmănescu îi va fi primul antrenor. Datorită vitezei sale remarcabile va juca aripă, de la început, atât la Steaua, cât și la echipele naționale de tineret și, ulterior, de seniori. Elevul studios nu se dezminte, dă examen și intră la Institutul Politehnic, dovedind o inteligență cu mult peste medie. După antrenamente și meciuri se refugia în...