Vasile Rusu a plecat dintre noi

VasileRusuSuntem tot mai puțini

Asociația Internaționalilor de Rugby – România anunță, cu durere, că a mai plecat din rândul nostru una dintre gloriile rugbyului românesc.

Vasile Rusu a fost un martor tăcut al unor momente de glorie ale sportului cu balonul oval. Nu a vrut nici un moment să iasă în față, modestia sa fiind de acum bine cunoscută. S-a vrut mereu un observator fin al evoluției rugbyului românesc, evitând cu finețe să se lase atras în disputele contondente dintre cei ce au condus acest sport de gentlemeni.

Născut la 5 octombrie 1938 în București și-a văzut împlinirea ca inginer, absolvent al Institutului de Mine din Petroșani, promoția 1972. Dar acolo a ajuns pe traseul dur al sportului dintre buturi. A debutat în 1953 ca linia a II-a și închizător (nr. 8) la Constructorul București, sub bagheta antrenorului Dumitru (Mitică) Ionescu, calitățile sale fizice făcându-l repede remarcat. Nu stă mult aici și se transferă în 1955 la Gloria, formație ce activa în prima divizie a țării sub bagheta unui alt renumit antrenor Toma (Tomiță) Moldovan. Nu stă mult nici a aici, un an mai târziu fiind atras de Dinamo București, unde evoluează sub conducerea antrenorilor Anton Groman, A. Vögel și Dumitru (Titi) Ionescu (Crapu). Rămâne la Dinamo aproape un deceniu (până în 1966) cucerind un titlu de campion al României (ediția 1955/1956) și o ultimă Cupă a României în 1959 (din 1960 până în 1972 Cupa României nu s-a mai disputat), atunci când a învins în finală cu 23 – 0 formația C.F.R. Grivița Roșie. Se transferă în 1966 la Grivița Roșie, dar nu rămâne decât o jumătate de an, pentru că dorește cu ardoare să absolve o formă de învățământ superior, și în același an se transferă la Știința Petroșani, astfel că în 1972, așa cum am arătat mai sus, devine inginer de mine cu acte în regulă. După absolvirea facultății revine pentru un singur an la Sportul Studențesc. De fapt, în perioada 1966 – 1972 a activat ca antrenor/jucător la echipele Știința Petroșani și Sportul Studențesc, și a înțeles că se apropie momentul retragerii. Totuși, mai joacă doi ani (1972 – 1974) la Grivița Roșie, retrăgându-se în plină glorie la vârsta de 36 de ani. De menționat că în 1969 i s-a propus să joace la Grenoble în Franța, dar a refuzat, pentru a putea să-și termine studiile superioare.

A avut bucuria de a fi selecționat în echipele naționale de juniori (1954), tineret (1956), iar în perioada 1960 -1968 a disputat 19 meciuri test (15 ca titular și 4 ca rezervă introdusă în joc) și 2 meciuri amicale sub culorile României. A fost distins cu titlurile de Maestru al Sportului și Maestru Emerit al Sportului.

În perioada 1990 – 1993 a făcut parte din Comisia de Selecție a F.R.R., iar în perioada 2000 – 2009 a fost Secretar Adjunct al F.R.R. În anul 2008 a fost unul dintre membrii fondatori ai Asociației Internaționalilor de Rugby – România. În 2010 s-a retras discret din toate funcțiile și activitățile legate de rugby, fiind nemulțumit de direcția în care, considera el că, evoluează rugbyul românesc. A fost membru al Clubului Seniorilor din Rugby de la înființare.

S-a stins din viață luni 19.02.2018 după o grea suferință.

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească!

Ceremonia de înmormântare va avea loc miercuri 21 februarie la Cimitirul Iancu Nou.

 

Consiliul Director al A.I.R.